A început să înflorească una dintre cele mai toxice plante din România

Substanțele pe care le conține, colchicina și colchamina, pot fi chiar letale. În drumețiile de sezon o vei întâlni frecvent pe fânețe și în pajiști cu iarbă înaltă; admir-o de la distanță și nu o culege, oricât de fotogenică ar părea. Animalele care pasc o evită de regulă din instinct, și pe bună dreptate. Dacă totuși ar consuma-o, ar suferi o intoxicație gravă, iar toxinele pot ajunge și în lapte: laptele de oaie sau de capră devine periculos și pentru om. Acesta este și motivul pentru care, în unele zone, prezența ei pe pășuni este atent monitorizată.

Nici ciclul ei de viață nu este obișnuit. În timp ce majoritatea plantelor bulboase înfloresc primăvara, brândușa de toamnă urmează un ritm invers: frunzele verzi apar în aprilie, pot atinge circa 30 cm, apoi se usucă spre sfârșitul verii. Florile se deschid în septembrie, când frunzele nu mai sunt prezente. Fructul capsular apare abia primăvara următoare, iar răspândirea semințelor poate fi ajutată de furnici, un fenomen cunoscut drept mirmecohorie.

În România este o specie frecventă și neprotejată la nivel național, însă merită lăsată în habitatul ei. Pentru polenizatori, în special pentru albine, joacă un rol important la final de sezon, când puține alte plante mai oferă nectar. Florile nu sunt de lungă durată: imediat ce albinele și bondarii le polenizează, petalele încep să se ofilească treptat, tulpina se alungește, iar scurta, dar spectaculoasa apariție se încheie. Dacă îți planifici o escapadă rurală în septembrie–octombrie, covoarele liliachii sunt un spectacol efemer ce merită văzut, cu respectarea regulilor de siguranță.

Deși extrem de toxică, planta are un loc (strict controlat) în istoria vindecării. Din semințe și organele subterane se extrage colchicina, folosită de peste un mileniu în tratamentul gutei și, astăzi, în indicații precum febra mediteraneană familială – exclusiv în doze medicale standardizate. Tradiția populară a menționat cândva uzul în doze foarte mici sau aplicații externe pentru reumatism, dar, din cauza riscului major de intoxicație, automedicația cu brândușă este descurajată; utilizarea îi aparține doar medicinei bazate pe dovezi și se face sub supraveghere strictă.