Adevărul despre castelul lui Dracula: mit, legendă și realitate istorică

În bestsellerul autorului irlandez Bram Stoker, Dracula este un conte ardelean care trăiește în castelul său din Pasul Tihuța. Însă descrierea clădirii imaginare pleacă de la o prezentare a Castelului Bran disponibilă în Anglia sfârşitului secolului al XIX-lea – castelul de pe gravura tipărită din prima ediţie a romanului seamănă izbitor de bine cu Castelul Bran. Astfel, chiar dacă Bram Stoker nu a plasat castelul din carte la localitatea de lângă Braşov, opinia publică cunoaște în prezent fortăreaţa care se înalță deasupra localității Bran drept „locuința” vampirului.

Mitul Dracula creat de Bram Stoker se hrănește din mai multe credințe legate de vampiri și legende transilvănene. Potrivit unor cercetători, numele contelui Dracula se referă în mod clar la Vlad Țepeș, respectiv tatăl său, domnitorul Țării Românești, Vlad al II-lea, care a fost și membru al Ordinului Dragonului – cuvântul „drac” însemnând și „dragon”. Vlad al II-lea este cunoscut și ca Vlad Dracul. În cazul fiului său, Vlad Țepeș, numele i s-a atribuit deja din cauza cruzimii sale.

Castelul construit cu permisiunea regelui Ludovic I Anjou al Ungariei pentru a proteja drumul comercial față de invaziile din sud a fost finalizat în 1388. Ridicat pe stânca abruptă dintre Măgura şi Dealul Cetăţii, acesta dispune de o vedere bună spre valea Moeciu şi Ţara Bârsei. Afirmația că Stoker s-a inspirat în crearea personajului din persoana domnitorului Țării Românești din secolul al XV-lea, Vlad Țepeș a apărut prima oară în 1958. Această presupunere, rămasă nedovedită până în prezent, s-a răspândit prin cartea cu titlul „In Search of Dracula” (În căutarea lui Dracula), apărută în 1972. Pe baza acesteia s-a dezvoltat ulterior în România mitul Dracula, din care face parte și faptul că Vlad a fost închis la Bran de către regele Ungariei, Matia Corvin, sub acuzația de trădare. În realitate, Vlad şi-a petrecut îndelungata captivitate de 12 ani la Visegrád, Ungaria.

Mai târziu, fortăreața a intrat în posesia orașului Brașov, suferind în această perioadă numeroase asedii și atacuri. După ce granița dintre Transilvania și Valahia s-a mutat la Pajura în 1836, castelul Bran și-a pierdut importanța militară și comercială. Prima renovare majoră a fortăreţei a avut loc pe timpul domniei principelui transilvănean Gabriel Bethlen, în prima parte a secolului al XVII-lea, atunci când s-au refăcut turnul porții, turnul rotund și donjonul. Alte renovări serioase au avut loc în 1723 și 1886, iar ultima între 1987 și 1993. În 1920, cetățenii Brașovului oferă castelul, în urma unei hotărâri unanime a consiliului orășenesc, reginei Maria a României. După moartea din 1938 a reginei Maria, castelul a fost moștenit de copilul ei favorit, Principesa Ileana a României, căsătorită cu Arhiducele Anton de Austria. În timpul celui de-al doilea război mondial, principesa a transformat clădirea într-un spital în care chiar ea a îngrijit răniții. În 1948, noua conducere a țării a naționalizat castelul, care a devenit muzeu și este deschis și în ziua de azi. În 1987 a început o amplă restaurare, finalizată după Revoluție, în 1993. Însă în 2009, dreptul de proprietate asupra clădirii a revenit urmașilor regali.