„Plotunul” revine – începe aclimatizarea unui uriaș uitat al faunei României

Elanul (Alces alces) este cel mai mare cervid al lumii, cu coarne palmate impresionante la masculi, picioare lungi adaptate pentru mers prin zăpadă și mlaștini, și un bot masiv cu „buză” flexibilă pentru hrănire. Preferă pădurile boreale și zonele umede, din Scandinavia până în Siberia, cu populații prezente și în America de Nord. Masculii pot atinge până la 2,1 m la greabăn și 3,2 m în lungime, pot cântări 400–600 kg (excepțional peste 700 kg) și poartă coarne palmate cu anvergură de până la 1,8 m. Istoria consemnează că elanul, numit în româna veche și „plotun”, a dispărut din fauna Țărilor Române la începutul secolului al XIX-lea. În Descriptio Moldaviae, Dimitrie Cantemir amintește explicit de „plotuni”, confirmând că această specie era cunoscută pe teritoriul de astăzi al României.

Speranța revenirii a fost reaprinsă și de apariții sporadice. Presa locală și mărturii culese de specialiști consemnează un mascul fotografiat în 1964 pe grindul Letea, un exemplar semnalat în 1970 în pădurea Frasinul (județul Suceava), o femelă cu puiul în 1971 la Insula Borcea, apoi, în anii ’80, un mic grup în zona Șendriceni (județul Botoșani). Mai recent, în februarie 2024, doi elani au fost filmați în județul Iași (Hărmănești și Bahlui), ceea ce sugerează o tendință de „coborâre” a speciei dinspre nordul continentului. Proiectul de repopulare prevede aducerea inițială a cinci elani (două masculi și trei femele) din țări nordice, în sezonul rece 2025–2026, cu o etapă de carantină într-un țarc de 23 ha, urmată de transferul într-un țarc de aclimatizare de aproximativ 180 ha. În tot acest timp, animalele vor fi monitorizate (inclusiv cu coliere GPS), li se vor testa rețete de furajare, iar interacțiunile cu celelalte erbivore mari (zimbru, cerb comun) și cu prădătorii vor fi documentate. Eliberarea definitivă va depinde de avizele veterinare și ecologice și de rezultatele monitorizării.

Parcul Natural Vânători-Neamț concentrează argumente istorice, culturale și ecologice: este una dintre ultimele zone unde elanul a fost semnalat înainte de dispariția sa și găzduiește deja un model de succes al reintroducerii zimbrului, care a readus procese naturale (pășunat, desișuri create prin rupturi de ramuri, coridoare de mișcare) benefice pentru o suită întreagă de specii. Elanul, un erbivor de talie mare și specie-umbrelă, poate accentua aceste procese, sprijinind refacerea mozaicului de habitate (lunci, lizieri, poieni umede) și diversitatea asociată – de la insecte indicatoare până la păsări răpitoare de noapte.

Experții atrag atenția că, la nivel european, elanul și-a extins în ultimele decenii arealul dinspre zona baltică spre sud-vest (de exemplu, din Polonia spre Germania). Cauzele sunt încă cercetate (conectivitatea ariilor protejate, transformări în peisajele forestiere și agricole, presiune umană), dar această dinamică oferă României o fereastră de oportunitate pentru a reconecta Carpații Orientali la populațiile viabile din nordul continentului.