Una dintre minunile ascunse ale României ar putea fi deschisă turiștilor

.Sistemul, cunoscut și sub denumirea de Peștera Mare de pe Valea Firei, se află în Munții Vlădeasa, pe teritoriul comunei Mărgău, în apropierea localității Doda Pilii, la aproximativ 1.220 de metri deasupra nivelului mării. Este considerat al doilea sistem subteran ca lungime din România și cuprinde niveluri, galerii și săli de dimensiuni impresionante. Între acestea se întind pasaje mai înguste și porțiuni labirintice. Consiliul Județean Cluj a inițiat demersuri pentru un parteneriat cu Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Administrația Parcului Natural Apuseni, în vederea identificării celor mai potrivite soluții de punere în valoare a peșterii. Autoritățile ar trebui să stabilească în ce zone și în ce condiții ar putea fi amenajate trasee sigure, accesibile vizitatorilor, fără a pune în pericol peștera, aflată sub un regim strict de protecție.

Valoarea științifică deosebită a Peșterii Humpleu este dată de sălile sale vaste, de bogăția concrețiunilor și de sistemul hidrologic extins. Aici se află unul dintre cele mai lungi râuri subterane cunoscute din România, care curge câțiva kilometri prin rețeaua de galerii. Peștera și zona sa imediată se întind pe aproape 350 de hectare. Acest teritoriu oferă adăpost mai multor specii protejate de lilieci, dar și multor alte viețuitoare adaptate condițiilor speciale din habitatele subterane. Din acest motiv, pregătirea unei eventuale deschideri pentru turiști va necesita probabil un proces îndelungat și extrem de riguros. Orice amenajare ar trebui să țină cont nu doar de dimensiunile și complexitatea sistemului, ci și de faptul că simpla prezență a vizitatorilor poate modifica temperatura, umiditatea, circulația aerului și echilibrul biologic din interior. Traseele, iluminatul, numărul maxim de persoane și regulile de acces ar trebui stabilite numai după evaluări amănunțite.

Peștera a fost descoperită în anii 1980, după ce speologii au identificat și au eliberat o intrare ascunsă sub grohotiș. Cartarea sistematică a început în 1985, iar explorările ulterioare au scos la iveală noi galerii, cursuri de apă și legături cu alte cavități. Cercetarea a continuat timp de mai multe decenii prin expedițiile cluburilor de speologie, care au măsurat și documentat treptat vasta rețea subterană. Cele mai mari spații sunt Sala Giganților, Sala Gábor Halasi, Sala de Dans și Sala Dan Coman. Sala Giganților este cea mai cunoscută dintre ele, iar dimensiunile sale impresionante o plasează printre cele mai spectaculoase spații subterane din România. Peștera adăpostește cristale scalenoedrice de calcit lungi de până la 80 de centimetri și grele de peste 30 de kilograme, precum și formațiuni de gips, aragonit, hidroxilapatită și depuneri abundente de „lapte de lună”.