Orhideea rară din România care continuă să uimească botaniștii

Demeter László, biolog la Direcția Județeană de Mediu Harghita, a explicat pentru AGERPRES că specia este prezentă în mai multe masive montane, mai ales în Munții Ciucului, Munții Hășmaș și Munții Giurgeului. Planta preferă pădurile luminoase, marginile acestora și poienile cu sol bogat în calcar. Numele popular vine de la forma florii și are o istorie veche în tradițiile europene, unde a fost asociat, în funcție de cultură, fie cu Fecioara Maria, fie cu Venus și Afrodita. Denumirea științifică, Cypripedium calceolus, îmbină greaca veche și latina: „Kypris” trimite la Afrodita și la Cipru, „pedilon” înseamnă sandală sau papuc, iar „calceolus” înseamnă „pantof mic”. Sensul general poate fi citit ca „micul papuc al Afroditei”.

Papucul-doamnei este cea mai mare orhidee spontană din flora României și poate supraviețui zeci de ani în același loc. Crește însă foarte încet, iar până când ajunge o plantă matură, capabilă să înflorească, poate trece mult timp. Și mecanismul de polenizare este neobișnuit. Floarea atrage insectele prin culoare și formă, iar acestea pătrund în cavitatea asemănătoare unui papuc. Pereții interiori alunecoși le împiedică să iasă pe același drum, astfel că singura scăpare este prin două deschideri înguste din partea superioară. În timp ce caută ieșirea, insectele ating anterele și stigmatul, realizând polenizarea.

Semințele speciei sunt, la rândul lor, foarte fragile. Au dimensiuni asemănătoare particulelor de praf și nu conțin suficiente rezerve nutritive pentru a porni singure dezvoltarea. Pentru germinare, trebuie să intre în contact cu anumite ciuperci micorizice din sol și să formeze cu acestea o relație de simbioză. Ciuperca oferă substanțele necesare embrionului, iar fără această asociere apariția unor plante noi nu este posibilă. Specia este strict protejată în România și la nivel european. Sunt interzise culegerea, smulgerea, distrugerea sau vânzarea exemplarelor crescute în natură. Protecția este necesară din cauza rarității, a cerințelor ecologice foarte precise și a sensibilității plantei la schimbările habitatului.

În Harghita, unul dintre cele mai valoroase areale se află în Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș. Acolo, pe o suprafață relativ mică, cresc grupat aproximativ 300 de exemplare, o concentrare importantă pentru conservarea speciei. Cei care întâlnesc papucul-doamnei sunt îndemnați să îl fotografieze și să îl lase neatins. Demeter László a atras atenția că o plantă scoasă din mediul ei are șanse foarte reduse să supraviețuiască, iar pierderea unui singur exemplar poate afecta o populație formată în decenii. Cea mai bună protecție rămâne admirarea florii acolo unde crește și păstrarea locurilor în care încă trăiește. Întârzierea înfloririi din acest an a făcut ca orhideea să fie văzută mai târziu decât de obicei, dar a adus din nou în prim-plan fragilitatea ei. Pentru pasionații de natură, întâlnirea cu această floare rămâne un privilegiu rar, deoarece fiecare exemplar depinde de un echilibru fin între lumină, umiditate, sol calcaros și viața microscopică din sol.