Când uriașul de aproape o tonă devine adorabil: imagini jucăușe din pădurile României (VIDEO)

Sunt momente rare în care un colos al pădurii, cântărind cât o mică mașină, se transformă într-un pachet de entuziasm pur. În imaginile surprinse în Parcul Natural Vânători-Neamț, un zimbru se tăvălește cu poftă în praf, luând o „baie” de nisip care, pentru câteva secunde, îi șterge aura de animal impunător și îl arată așa cum este uneori: jucăuș, curios și surprinzător de simpatic. Nu e doar spectacol; „băile” de praf sunt un comportament natural de îngrijire, prin care zimbrii își calmează pielea, scapă de insecte și își creează o peliculă protectoare împotriva paraziților.

Zimbrul european (Bison bonasus) este cel mai greu mamifer terestru al continentului, masculii putând ajunge la aproape o tonă, în timp ce femelele au în general între 320 și 640 de kilograme. Povestea revenirii sale în România este, de fapt, una dintre cele mai optimiste din conservarea europeană. După ce specia a dispărut din sălbăticie în secolul XX, reconstrucția populațiilor a pornit din doar câteva zeci de exemplare ținute în captivitate, coordonarea internațională ducând la reintroduceri treptate în arealele istorice.

În România, zimbrul a revenit pas cu pas în mai multe nuclee, iar astăzi există populații în libertate în Munții Țarcu, în Parcul Natural Vânători-Neamț și în zona Făgărașului. Estimările recente indică aproximativ 300 de zimbri în libertate la nivel național, în timp ce inițiative ca cele din Țarcu au ajuns la turme de peste o sută de exemplare și aduc beneficii ecologice notabile, de la refacerea pajiștilor până la stocarea carbonului în sol. Parcul Natural Vânători-Neamț — locul în care a fost filmată „baia” de praf — este una dintre primele scene ale marii reveniri. Aici, pe aproape 31.000 de hectare de păduri și ape curate din nordul județului Neamț, a avut loc prima eliberare în sălbăticie a zimbrilor din România, în 2012, urmată de adaptări și nașteri care au cimentat succesul programului.

Parcul este astăzi una dintre cele trei baze majore pentru zimbru din țară, alături de Bucșani și Hațeg, și oferă șanse reale de observare a animalelor fie în zone de aclimatizare, fie în sălbăticie. Dincolo de spectacolul imaginii, reintroducerea zimbrului este o investiție pe termen lung în sănătatea pădurilor carpatine. Ca erbivor de talie mare, zimbrul întreține un „mozaic” de habitate: rupe desișuri, creează coridoare de lumină, împrăștie semințe și susține, prin prezența sa, o întreagă rețea trofică.