Fenomen spectaculos: lacul deasupra căruia fulgeră aproape fără încetare

Spectacolul poate fi observat în nord-vestul Venezuelei, în zona lacului Maracaibo. Deși este numit lac, întinderea de apă are și caracteristici de lagună sau estuar, fiind legată de Golful Venezuelei și, mai departe, de Marea Caraibilor. Râul Catatumbo se varsă în partea sud-vestică, iar în această regiune se formează unul dintre cele mai neobișnuite fenomene atmosferice din lume. Fulgerele Catatumbo nu sunt o descoperire recentă. Încă din secolul al XVI-lea, marinarii se orientau după licăririle frecvente, vizibile noaptea de la distanțe mari și suficient de puternice pentru a contura orizontul. De aici provine și denumirea „El Faro del Catatumbo”, adică Farul Catatumbo.

DE CE FULGERĂ ATÂT DE DES?

Activitatea intensă este favorizată de geografia aparte a bazinului Maracaibo, înconjurat de mai multe lanțuri muntoase, inclusiv ramificații nordice ale Anzilor. Apa și zonele umede furnizează cantități mari de umezeală, iar spre seară aerul cald și umed este împins către relief și forțat să urce. La altitudine, acesta se răcește, favorizând formarea norilor de furtună. Configurația munților și circulația locală a aerului contribuie la repetarea acestui proces în aceeași regiune. Condițiile favorabile pentru convecție se formează frecvent seara și noaptea, ceea ce explică regularitatea neobișnuită a furtunilor. Într-un an pot fi înregistrate sute de mii de fulgere, iar în perioadele cu activitate maximă cerul poate fi luminat, în medie, de aproximativ 28 de descărcări electrice pe minut. Zona lacului Maracaibo deține și un record Guinness pentru concentrația extrem de ridicată a fulgerelor, cu aproape 250 de descărcări pe kilometru pătrat pe an.

ÎN 2010, FULGERELE AU DISPĂRUT

Fenomenul părea atât de constant, încât multă vreme a fost considerat aproape permanent. La începutul lui 2010, însă, activitatea s-a oprit timp de câteva luni, o întrerupere foarte rară. Printre explicațiile avansate s-a numărat El Niño. Acest fenomen climatic, care reapare la intervale neregulate de câțiva ani, presupune încălzirea accentuată a apelor de suprafață din zona centrală și estică a Pacificului ecuatorial și poate modifica vremea în numeroase regiuni ale lumii, inclusiv regimul precipitațiilor și circulația atmosferică.

În Venezuela, El Niño a fost asociat în 2010 cu o secetă severă, care ar fi putut contribui la întreruperea temporară a fulgerelor Catatumbo. În condiții normale, umezeala abundentă din bazinul Maracaibo alimentează convecția și furtunile frecvente. Seceta a redus însă aportul de umezeală și a perturbat condițiile atmosferice care favorizează formarea norilor de furtună. Câteva luni mai târziu, odată cu revenirea precipitațiilor și a umidității, condițiile favorabile furtunilor s-au reinstalat, iar fulgerele Catatumbo au reapărut. Fenomenul care părea aproape permanent a demonstrat astfel că poate fi întrerupt atunci când echilibrul climatic al regiunii se schimbă.