Nu este păianjen și nu are venin, dar a devenit coșmarul soldaților din deșert

Legenda păianjenului monstru nu s-a născut în întregime în timpul războiului din Irak. Povești despre aceste animale circulau de mult în Orientul Mijlociu, iar militarii occidentali le-au adus acasă încă după Războiul din Golf. Mitul a explodat însă pe internet în 2004, când un e-mail distribuit în masă, răspândit începând din aprilie și prezentat ca fiind trimis de cineva staționat la Bagdad, a fost însoțit de celebra fotografie în care două exemplare păreau uriașe din cauza perspectivei. Mesajul a fost urmat de afirmații tot mai exagerate: că animalele aleargă cu 40 km/h, sar peste un metru, „țipă”, urmăresc oameni sau devorează cămile. Fotografia și relatările neverificate au transformat rapid zvonurile militare într-o legendă globală.

Majoritatea trăiesc în regiuni calde și aride, nu construiesc pânze și nu au glande cu venin. Își capturează prada cu ajutorul chelicerelor puternice. Galeodes arabs, întâlnit în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, are chelicere zimțate care se mișcă una spre cealaltă și îi permit să mărunțească hrana. Se hrănește mai ales cu insecte, scorpioni și alte artropode, dar exemplarele mai mari pot captura și șopârle mici ori rozătoare de deșert. Animalul își urmărește prada în reprize scurte și rapide și este activ mai ales noaptea. Ziua se retrage în vizuini, sub pietre sau în locuri umbrite, pentru a evita căldura și deshidratarea. Acest comportament explică și una dintre poveștile potrivit cărora păianjenii-cămilă ar urmări soldați. Solifugele caută adesea umbra oamenilor sau a altor obiecte pentru a scăpa de căldura deșertului.

Pentru orientare, pe lângă vedere, solifugele folosesc mai multe tipuri de structuri senzoriale, inclusiv peri specializați și pedipalpi lungi, care le ajută să detecteze stimuli din mediul înconjurător. Când se simt amenințate, își pot ridica partea din față a corpului și își pot deschide chelicerele. Unele specii pot produce, prin stridulație, un sunet aspru, asemănător unui bâzâit sau unui șuierat. Dacă este încolțit, păianjenul-cămilă poate mușca și poate provoca o rană dureroasă, însă nu vânează oameni și nu produce venin. Pericolul real îl reprezintă mai degrabă pentru animalele mici din deșert.