Cel mai bătrân animal din lume are deja peste două milenii

În apropierea Insulelor Hawaii, la o adâncime de aproximativ 2.100 de metri, a fost descoperit un burete marin uriaș, ale cărui dimensiuni depășesc chiar și pe cele ale unei mașini mici. Potrivit măsurătorilor cercetătorilor, buretele are aproximativ 3,7 metri lungime și 2 metri lățime, iar vârsta sa este estimată la aproximativ 2.300 de ani. Cu alte cuvinte, exista cu mult înainte ca Roma antică să se fi consolidat cu adevărat – iar de atunci, deasupra lui, s-au succedat nenumărate epoci istorice, în timp ce el a rămas aproape neschimbat în întunericul adâncului mării. Pentru a afla câți ani au aceste organisme, cercetătorii folosesc mai multe metode. În cazul scoicilor, de pildă, vârsta este determinată prin numărarea inelelor anuale de creștere de pe cochilie; vârsta rechinilor din Groenlanda este estimată prin analiza cu radiocarbon a proteinelor din cristalinul ochilor, iar în cazul balenelor cercetătorii corelează diferite măsurători și analize de țesut, pentru a putea deduce cât mai precis vârsta reală.

Totuși, acesta nu este singurul organism care reușește să supraviețuiască perioade surprinzător de îndelungate. Ba chiar există o specie despre care cercetătorii spun adesea că, teoretic, este aproape incapabilă să moară – cel puțin în sensul obișnuit al cuvântului. Meduza Turritopsis dohrnii este numită, în limbajul de zi cu zi, „meduza nemuritoare”. Capacitatea sa specială constă în faptul că, atunci când este rănită sau se confruntă cu condiții nefavorabile, nu moare definitiv, ci se poate regenera complet și poate reveni la o etapă anterioară, mai tânără a vieții sale. Este ca și cum un animal adult s-ar transforma din nou într-unul tânăr – iar acest ciclu se poate, în principiu, repeta la nesfârșit, prelungindu-i aproape nelimitat durata de viață.

O poveste la fel de impresionantă este legată de o Scoica quahog (Mercenaria mercenaria), botezată Ming, care a trăit aproximativ 507 ani. Potrivit cercetătorilor, ar fi putut trăi chiar și mai mult, dacă nu ar fi fost înghețată din greșeală în timpul unei analize. Chiar și așa, viața ei a cuprins mai bine de o jumătate de mileniu, ceea ce arată clar că oceanele favorizează cu adevărat longevitatea – și Ming este departe de a fi singura „veterană” a acestor ape. Rechinul de Groenlanda, de exemplu, poate atinge vârsta de până la 400 de ani, ceea ce înseamnă că înota deja în apele înghețate ale Nordului atunci când, în Europa, oamenii trăiau încă într-o cu totul altă epocă istorică. La rândul ei, balena de Groenlanda poate ajunge la o vârstă remarcabilă: poate trăi mai bine de 200 de ani. O particularitate a acestei specii este că deține gene care o ajută să evite bolile asociate îmbătrânirii – acesta este, printre altele, motivul pentru care este studiată cu atâta interes de cercetători, care speră ca, prin ea, să înțeleagă mai bine secretul longevității.

De pe „lista recordurilor” nu poate lipsi nici Jonathan, cel mai bătrân vertebrat terestru cunoscut în prezent în lume. Jonathan este o broască țestoasă uriașă originară din Seychelles, care trăiește în prezent pe insula Sfânta Elena, iar estimările arată că, în acest an, ar fi împlinit aproximativ 193 de ani – ba chiar nu este exclus ca, în realitate, să fie și mai bătrân de atât. Datorită vieții sale îndelungate, a intrat și în Cartea Recordurilor Guinness și a devenit, în zilele noastre, un simbol viu al vârstelor uimitoare pe care le pot atinge unele specii de animale.