Peste 100 de kilograme în spate: ultimii „șerpași” ai Europei lucrează la celălalt capăt al Carpaților

Munții Tatra, parte a Carpaților Occidentali, atrag anual numeroși turiști în Slovacia, iar funcționarea cabanelor alpine depinde încă de această tradiție aparte. Pe partea poloneză, aprovizionarea se face astăzi cu ajutorul vehiculelor sau al instalațiilor de transport, astfel că meseria s-a păstrat în forma sa tradițională mai ales pe versantul slovac. În limba slovacă, un astfel de cărăuș este numit nosič.

O MESERIE NĂSCUTĂ ODATĂ CU TURISMUL MONTAN

Prima excursie documentată în Tatra a avut loc în 1565, însă primele cabane au început să fie construite abia în secolul al XIX-lea. Locuitorii satelor din apropiere însoțeau deja expedițiile și le transportau echipamentul, iar cărăușia s-a transformat treptat într-o meserie odată cu dezvoltarea turismului. Regulamentul serviciului de ghizi montani, aprobat în 1874, prevedea că ghidul transporta gratuit bagajele clienților până la 8 kilograme, iar pentru încărcături de peste 15 kilograme trebuia angajat un cărăuș. Pentru mulți bărbați din satele din jur, această activitate a devenit o sursă importantă de venit. Odată cu dezvoltarea turismului, au fost ridicate tot mai multe cabane, iar cărăușii au transportat materiale de construcție, unelte și alimente. Tradiția continuă și astăzi: în Tatra Înaltă, șase cabane sunt aprovizionate cu ajutorul lor, unii lucrând permanent, alții sezonier. Pentru mai multe dintre aceste refugii nu există nici drum auto, nici telecabină.

ZECI DE KILOGRAME PURTATE PE POTECI

Munca presupune un efort fizic considerabil. Marfa este prinsă pe cadre speciale, de obicei din lemn, și purtată în spate până la altitudini de peste 2.000 de metri. Cărăușii aprovizionează, printre altele, Chata pod Rysmi, aflată la 2.250 de metri, Téryho chata, la 2.015 metri, și Zbojnícka chata, la 1.960 de metri. Nici coborârea nu se face întotdeauna fără încărcătură: de pe munte sunt aduse deșeuri, ambalaje goale și echipamente care nu mai sunt necesare. Un asemenea transport poate ocupa practic întreaga zi de lucru. De regulă, un cărăuș face o singură urcare cu marfă, iar ritmul diferă în funcție de traseu, încărcătură și experiență. După sosirea la cabană, unii ajută și la alte treburi înainte de coborâre. La Zamkovského chata, de exemplu, în timpul verii sunt transportate zilnic în sus și în jos peste 500 de kilograme de provizii, materiale, ambalaje și deșeuri.

Greutatea transportată variază, dar se situează frecvent între 60 și 80 de kilograme. Unul dintre cele mai cunoscute recorduri îi aparține legendarului cărăuș Ladislav Kulanga, care în 1993 a ajuns la Zamkovského chata, situată la 1.475 de metri, cu o încărcătură de 207,5 kilograme. Începătorii pornesc de regulă cu încărcături de 40–50 de kilograme, în timp ce cei experimentați pot transporta mult mai mult. Chiar și pentru ei însă, depășirea pragului de 100 de kilograme rămâne excepțională. Dificultatea nu ține doar de greutate. Cărăușii lucrează uneori și iarna, când zăpada și gheața transformă aceleași poteci în trasee mult mai solicitante. În asemenea condiții, experiența și cunoașterea foarte bună a terenului devin esențiale pentru transportarea în siguranță a încărcăturii.

UN CONCURS DEDICAT CĂRĂUȘILOR

Meseria a devenit între timp și o parte a identității Tatrilor. Tradiția este celebrată anual prin Sherpa Rallye, competiție organizată pentru prima dată în 1985. Prima cursă s-a desfășurat între Popradské pleso și Chata pod Rysmi, cu doar opt participanți la start. Popularitatea evenimentului a crescut mult de atunci: în 2025 au concurat 61 de bărbați și 49 de femei. Peste patru decenii după prima cursă, profesia continuă astfel să fie practicată într-un loc în care transportul pe propriile umeri rămâne încă parte din viața de zi cu zi a muntelui.