EES: întârzieri și erori raportate de călători în aeroporturile europene

Entry/Exit System (EES) a început să fie introdus la 12 octombrie 2025 și a fost declarat complet operațional la frontierele externe Schengen la 10 aprilie 2026. Sistemul înregistrează electronic intrările și ieșirile resortisanților țărilor terțe aflați în șederi scurte, folosește imaginea facială și amprentele digitale și ajută la calcularea respectării limitei de 90 de zile într-un interval de 180 de zile. ÎÎn practică, aplicarea verificărilor biometrice nu este însă uniformă în toate aeroporturile și punctele de control, iar în unele locuri sunt folosite în continuare măsuri de flexibilitate din cauza problemelor tehnice, a infrastructurii insuficiente și a riscului formării unor cozi foarte mari. EES nu se aplică tuturor călătorilor: sistemul este destinat în principal persoanelor din țări terțe care efectuează șederi scurte în spațiul Schengen, indiferent dacă au sau nu nevoie de viză. Călătorii cu cetățenie UE, inclusiv românii, nu sunt înregistrați în EES. Există și alte categorii exceptate, printre care deținătorii unor permise de ședere sau vize de lungă ședere și anumiți membri de familie ai cetățenilor UE care dețin documentele de ședere necesare.

Pentru călătorii cărora li se aplică EES, baza de date păstrează mai mult decât simpla dată a trecerii frontierei. Sunt înregistrate informații din documentul de călătorie, precum numele și data nașterii, alături de imaginea facială, amprentele digitale și data și locul intrării, ieșirii sau refuzului de intrare. În mod obișnuit, înregistrările privind intrările, ieșirile și refuzurile de intrare sunt păstrate timp de trei ani, iar dosarul individual cu datele personale timp de trei ani și o zi de la ultima ieșire sau de la refuzul intrării. Dacă o ieșire nu este înregistrată după expirarea perioadei autorizate, datele pot fi păstrate timp de cinci ani. Problemele au devenit vizibile în practică. The Telegraph relatează cazul Paulei Pugh, o britanică de 61 de ani care intenționa să petreacă cinci zile în Italia, dar nu și-a putut continua călătoria deoarece EES indica faptul că ar fi depășit limita de ședere permisă.

Potrivit relatării, călătoriile sale anterioare în spațiul Schengen totalizau în realitate doar 22 de zile. Cu toate acestea, femeia nu a putut intra în Italia și a trebuit să revină în Marea Britanie. Familia estimează că incidentul i-a adus costuri suplimentare de aproximativ 2.000 de lire sterline. Nu este singurul caz care ridică semne de întrebare. The Guardian a relatat experiențele unor călători britanici care s-au confruntat cu ieșiri neînregistrate corect, probleme la scanarea amprentelor și dificultăți la utilizarea terminalelor EES. În cazul unei ieșiri lipsă, sistemul poate continua să considere că persoana se află în spațiul Schengen, reducând astfel numărul de zile pe care aceasta pare să le mai aibă la dispoziție.

Problemele nu se limitează la evidențele individuale. La Aeroportul din Bruxelles, timpii de așteptare pentru călătorii din afara UE au ajuns la începutul lunii septembrie până la trei ore în perioadele aglomerate de dimineață. Aeroporturile și companiile aeriene au avertizat în repetate rânduri că procedurile suplimentare, problemele tehnice și lipsa de personal pot provoca întârzieri importante. Experiența nu este însă aceeași peste tot. Procedura depinde mult de aeroport, de punctul de trecere a frontierei și de momentul călătoriei, iar în unele locuri EES funcționează fără întârzieri semnificative. Tocmai această lipsă de uniformitate rămâne una dintre principalele dificultăți ale sistemului. Pentru turiști, cea mai sensibilă problemă este corectitudinea istoricului de călătorie. Dacă o ieșire nu apare în baza de date, sistemul poate considera că persoana se află în continuare în spațiul Schengen și poate calcula greșit limita de 90 de zile într-o perioadă de 180 de zile.