• Drive
• Util
• Dilema El Camino – pentru cine este ideal și la ce ne putem aștepta de la el?

Dilema El Camino – pentru cine este ideal și la ce ne putem aștepta de la el?

Deși El Camino are rute populare stabilite, semi-oficial putem spune că „reţeaua Camino” este formată din nouă drumuri diferite. Acestea prezintă o varietate destul de mare atât în distanţă, cât și în tipologie: există de toate, de la zone montane la zone urbane și de coastă. Să vedem câteva dintre ele!

• CEL MAI POPULAR DRUM – Camino Francés, adică Drumul Francez, începe de obicei din partea franceză a Pirineilor, din Saint-Jean-Pied-de-Port, și parcurge aproximativ 800 km până la Santiago de Compostela. Acesta este cel mai simplu, cel mai plat traseu, fiind ales de aproximativ două treimi dintre drumeţi.
• CEL MAI ABRUPT – Având cea mai mare diferenţă de nivel, Camino del Norte, adică drumul din nord, iese puţin din rând. Pornește din San Sebastian, pentru a oferi de-a lungul a 803 km un cadru pentru găsirea liniștii sufletești. Pelerinul poate dedica aproximativ 37 de zile acestui drum – dar bineînţeles că fiecare poate prelungi sau scurta drumeţia, în funcţie de starea de spirit și de puterea sa.
• CEL MAI VECHI – Camino Primitivo pleacă din Oviedo și se întinde pe 350 km spre destinaţia reprezentată de moaștele Sfântului Iacob. Este aproximativ paralel cu drumul din nord și poate fi parcurs în jur de 13 zile.
• TRASEUL PORTUGHEZ – Deloc surprinzător, Camino Portugués pleacă din Portugalia, iar lungimea sa depinde dacă ne alăturăm drumului în Lisabona sau în Porto.

Harta: followthecamino.com

De-a lungul timpului, Camino de Santiago (pe scurt: El Camino) a fost parcurs nu doar de catolicii devotaţi, ci și de cei care caută experienţe spirituale pentru a răspunde la întrebări existenţiale. În ultimul sfert al secolului XX, în paralel cu creșterea popularităţii drumeţiilor în rândul locuitorilor din zone urbane, cartea lui Paulo Coelho intitulată „Jurnalul unui mag”, publicată în 1987, a contribuit și ea la răspândirea notorietăţii traseului. Astfel, a devenit atracţia numărul unu pentru cei care căutau spiritualitatea, în prezent fiind cel mai popular traseu de drumeţii pe distanţe lungi din lume.

Dar oare de ce atrage atât de mulţi oameni și... ne va plăcea dacă îl încercăm?

Foto: Shutterstock

Începând din anii ’80, popularitatea lui El Camino a arătat o creștere abruptă.

Înainte de pandemie, în jur de 300 de mii de oameni au finalizat pelerinajul în fiecare an, ceea ce, în zilele de vară, a însemnat până la 100 de noi sosiri pe oră. Astfel, pelerinajul a devenit o sărbătoare a bucuriei pentru toată lumea, unde nimeni nu rămânea singur dacă nu voia. Dar, spre deosebire de faptul că traseul a devenit unul comercial, calitatea infrastructurii locale nu a ţinut pasul cu numărul de drumeţi și cu aglomeraţia în continuă creștere. Un bun exemplu în acest sens este distanţa minimă obligatorie, pentru care se acordă o diplomă: pe o distanţă de 100 km de la Compostela, scade radical numărul magazinelor, în timp ce crește brusc numărul restaurantelor și pensiunilor, iar preţurile cresc vizibil.

Asta pentru că un număr semnificativ de pelerini parcurg doar cei 100 km „necesari”.

Foto: Shutterstock

Oricum, drumul Sfântului Iacob nu ne oferă apropierea de natură, acesta nu a fost niciodată scopul său. Chiar înainte de boom-ul drumeţiilor, adică în anii ’70 și ’80, guvernul spaniol a asfaltat cea mai mare parte a traseului istoric de pelerinaj. Astfel, doar o mică parte a Drumului Sfântului Iacob trece pe o potecă îngustă, restul fiind macadam, drumuri pavate sau asfaltate, dar și șosele aglomerate.

Se știe că mersul pe asfalt nu este sănătos.

Este totuși o alegere mai bună decât să nu facem mișcare deloc. Iar pentru începători sau drumeţi ocazionali, asfaltul înseamnă mai degrabă siguranţă și progres rapid, decât un factor de descurajare. Datorită infrastructurii adecvate, nici mâncare, apă, corturi sau saci de dormit nu trebuie să cărăm cu noi, căci nu trebuie să ne temem de lipsa așezărilor. Tot ce avem nevoie de-a lungul drumeţiei se poate cumpăra în imediata apropiere a traseului, acesta fiind factorul principal al popularităţii lui El Camino.

Foto: Shutterstock

Dacă însă un pelerinaj ar trebui să însemne pentru noi imersiunea în singurătate, natură și într-un mediu netulburat – ei bine, atunci suntem în locul greșit și cel mai bun lucru este să nu mergem până la Santiago de Compostela, ci să facem hiking prin Pirinei. El Camino însă poate fi o alegere bună pentru cei care, chiar dacă nu fac zilnic kilometri alergând sau pe jos, nu se sperie de o mică provocare fizică și mentală. Cazare, apă, mâncare și tovarăși de drumeţie se găsesc la fiecare pas, așa că putem porni chiar și cu un rucsac foarte ușor, iar un acoperiș deasupra capului găsim la fiecare 5 km.

Ne putem spăla în mod regulat sau putem cumpăra ușor pantofi mai buni.

Totuși, să nu fim surprinși dacă ne apar bătături la picioare, dacă trebuie să mergem în caniculă, dacă averse trecătoare ne îngreunează drumul – însă toate acestea doar contribuie la o oboseală plăcută seara.

Iar încetinirea, interacţiunea cu comunităţile locale și cu o mulţime de oameni diferiţi, oboseala fizică, satisfacţia resimţită după efortul depus și ritmul mersului ne va apropia oricum de noi înșine și de liniștea noastră sufletească.

Foto: Shutterstock

Urmărește canalele noastre de socializare pentru a nu pierde conținutul nostru actualizat constant: ne găsești pe TikTok , Instagram , YouTube și Facebook ca Drive Magazine Romania!