Fără încălzire centrală și cu uși din hârtie: așa trec japonezii prin iarnă

Casele tradiționale japoneze au fost concepute în primul rând pentru verile calde și umede, cu spații deschise și o circulație cât mai bună a aerului. Iarna însă, construcțiile ușoare și slab izolate pierd rapid căldura. Un element caracteristic este shōji, panoul glisant din lemn acoperit cu washi, hârtie japoneză translucidă. Folosit ca ușă, separator sau ecran pentru ferestre, acesta lasă lumina să pătrundă în interior, dar oferă o izolare termică redusă. În aceste condiții, japonezii au dezvoltat soluții care încălzesc mai degrabă oamenii decât întreaga locuință. Timp de secole, una dintre principalele surse de căldură a fost irori, o vatră pătrată amenajată în podea, folosită atât pentru gătit, cât și pentru încălzire. În jurul ei se desfășura o bună parte din viața familiei.

DE LA VATRA TRADIȚIONALĂ LA MASA ÎNCĂLZITĂ

Din această tradiție s-a dezvoltat unul dintre cele mai cunoscute obiecte ale locuinței japoneze: kotatsu. Începând din Evul Mediu, deasupra vetrei a fost așezat un cadru jos din lemn, acoperit cu o țesătură groasă care păstra căldura. A apărut astfel hori-gotatsu, cu sursa de căldură amplasată sub nivelul podelei și un spațiu în care oamenii își puteau ține picioarele. Ulterior, a fost creat oki-gotatsu, o variantă mobilă, încălzită cu jar sau cărbuni într-un recipient așezat pe podeaua acoperită cu tatami. În secolul al XX-lea, sursele tradiționale de căldură au fost înlocuite treptat cu încălzitoare electrice. Astăzi, kotatsu este o masă joasă, prevăzută cu un element de încălzire dedesubt și acoperită cu o pătură groasă. Cei așezați în jur își introduc picioarele sub pătură, unde se acumulează aerul cald. Masa devine astfel un loc de întâlnire al familiei, folosit pentru mese, conversații sau odihnă. Principiul a rămas același: în locul încălzirii uniforme a locuinței, energia este folosită acolo unde oamenii au nevoie de căldură.

NU TOATE LOCUINȚELE JAPONEZE SUNT ÎNCĂLZITE LA FEL

Desigur, japonezii folosesc și sisteme moderne: aparate de aer condiționat cu funcție de încălzire, radiatoare electrice, încălzitoare pe gaz sau kerosen și încălzire prin pardoseală. Chiar și ghidurile guvernamentale japoneze pentru economisirea energiei prezintă separat aceste soluții și kotatsu. Există însă diferențe regionale importante. În Hokkaido, insula nordică unde temperaturile scad frecvent sub zero grade, locuințele sunt mai bine izolate, iar sistemele capabile să încălzească întreaga casă sunt mult mai răspândite. În regiunile cu ierni mai blânde, numeroase gospodării continuă să încălzească doar sufrageria sau încăperea utilizată. Holurile, băile și zonele de dezbrăcare pot rămâne mult mai reci, ceea ce creează uneori diferențe considerabile de temperatură în interiorul aceleiași locuințe.

UN OBICEI CARE POATE AVEA ȘI RISCURI

Aceste diferențe devin deosebit de importante în timpul băii, un ritual în care japonezii folosesc adesea apă foarte caldă. Trecerea dintr-o zonă de dezbrăcare rece într-o baie încălzită, urmată de intrarea într-o cadă fierbinte, poate provoca variații bruște ale tensiunii arteriale. Fenomenul cunoscut ca șoc termic reprezintă un risc mai ales pentru persoanele în vârstă sau cu probleme cardiovasculare. Din acest motiv, recomandările oficiale insistă asupra încălzirii zonelor de dezbrăcare și a băilor în zilele reci, pentru a reduce diferențele de temperatură. Astfel, de la vetrele tradiționale până la mesele electrice moderne, modul japonez de a trece prin iarnă reflectă o concepție diferită despre confort: căldura nu trebuie neapărat să umple întreaga casă, ci să fie disponibilă acolo unde se află oamenii.