Cum sunt înșelați turiștii în restaurantele din Paris: un experiment cu rezultate revoltatoare

Cei doi bărbați au comandat exact același fel: o porție de lasagna, un pahar cu Cola și apă. Prețurile au fost însă foarte diferite. Clientul local a plătit 6,50 euro pentru Cola, după ce chelnerul i-a oferit trei variante – cutie, pahar mediu și pahar mare. În schimb, turistului nu i s-a oferit posibilitatea de a alege: i s-a dat imediat paharul mediu, care costa 9,50 euro. În cazul apei, diferența de preț era și mai mare. Locuitorul din Paris a primit automat un pahar cu apă de la robinet, ceea ce este absolut normal în Franța și, de obicei, gratuit. Turistului i s-a oferit însă doar apă îmbuteliată, pentru care i s-au cerut încă 6 euro. Astfel, diferența a crescut la 9,50 euro, deși au primit aceeași comandă.

În alt restaurant, jurnalistul a încercat din nou să joace rolul turistului. Acolo i s-a spus că taxa de servire nu este inclusă în preț, ceea ce contravine legislației franceze, deoarece taxa de servire trebuie să fie inclusă în suma finală. În plus, la nota de plată s-a adăugat un bacșiș de 4 euro, iar când clientul a dat voluntar un bacșiș de 10% la plata cu cardul, chelnerul a mărit discret suma la 15%. Pe baza experimentului Le Parisien, clientul care s-a comportat ca un turist a plătit în final cu 50% mai mult pentru aceeași comandă decât un locuitor din Paris. Franck Trouet, reprezentantul organizației profesionale GHR, a declarat în legătură cu acest caz următoarele:

Acesta nu a fost singurul caz de înșelăciune. Așa cum am relatat și noi în aprilie, angajații de la Le Parisien au realizat și un experiment privind prețurile vinului. Atunci s-a descoperit că în mai multe bistrouri din Paris, în loc de vinul „premium” destinat turiștilor, se servea o variantă mai ieftină, dar se percepea același preț. De exemplu, în loc de un Sancerre de 7,50 euro, se servea un Sauvignon de 5,60 euro, dar, bineînțeles, clienții plăteau prețul vinului mai scump.

În cadrul anchetei Le Parisien, mai mulți angajați ai restaurantelor au recunoscut că, în multe locuri, tratamentul diferențiat al turiștilor este o cerință a conducerii. Scopul nu este altul decât obținerea de profit, chiar și prin mijloace necinstite.