Cum te aperi de câinii agresivi de la stână pe traseele montane din România

Spre deosebire de alte animale sălbatice, cum ar fi urșii sau lupii, câinii ciobănești de la stână nu evită neapărat prezența umană. Dimpotrivă, aceștia reacționează instinctiv și rapid atunci când cineva se apropie prea mult de turma pe care o protejează. Nu este neobișnuit ca un drumeț care merge singur sau în grupuri mici să fie perceput drept o amenințare potențială. În apropierea stânelor, acești câini pot deveni extrem de agresivi, iar în unele cazuri, turiștii s-au confruntat cu atacuri soldate cu răni grave. Ceea ce face ca aceste situații să fie și mai riscante este faptul că reacția câinelui este greu de anticipat, iar intervenția ciobanului nu este întotdeauna promptă.

Pentru a evita astfel de situații, este esențial să înțelegi comportamentul acestor animale. Câinii de la stână nu atacă din plăcere – ei apără. Teritoriul este clar delimitat în jurul turmei, iar orice apropiere este percepută ca o amenințare. De regulă, atunci când simt prezența unui intrus, latră și se apropie, încercând să intimideze. Dacă acest comportament nu are efect și nu te retragi, pot trece rapid la atac, uneori din lateral sau din spate, asemenea unui prădător.

Cel mai important este să nu intri în panică. Oricât de greu ar fi, menținerea calmului poate face diferența între o sperietură serioasă și o tragedie. Câinii simt panica și pot deveni și mai agresivi dacă o detectează. Evită să fugi – asta activează instinctul de vânătoare, iar câinii te vor percepe ca pe o pradă. Niciun om nu poate fugi mai repede decât un câine, iar pierderea contactului vizual cu animalul dominant – masculul alfa – crește semnificativ riscul unui atac. Dacă ești lângă un gard, un copac sau o stâncă, retrage-te cu spatele către acel punct fix, fără să întorci spatele animalului. Menține contactul vizual, dar fără să-l provoci. Dacă ai un băț, folosește-l pentru a menține distanța, fără să lovești câinele – gesturile ferme, dar non-agresive pot induce teamă și respect. Agită mâinile sau obiectele (rucsac, haină), fără mișcări bruște sau ostile. Nu te așeza pe jos – este o poziție vulnerabilă care poate încuraja atacul.

În același timp, strigă după ajutor cu voce tare. Țipetele pot speria câinii, mai ales pe cei fără stăpân, care adesea asociază zgomotele intense cu pericolul. Dacă vezi o turmă în depărtare, încearcă să o ocolești păstrând o distanță respectuoasă. Nu părăsi poteca marcată – pe traseele frecventate, câinii au învățat că turiștii nu reprezintă o amenințare. Dacă mergi în grup, stai în formație compactă, cu privirea către câini – un grup unit este mai puțin vulnerabil decât persoanele dispersate. Dacă ești cu copiii, ține-i aproape; mișcările lor bruște pot fi percepute ca o amenințare.

În cazul în care un câine te urmărește o bucată de drum, nu încerca să-l alungi. Este posibil să te conducă doar până la ieșirea din zona pe care o protejează, după care se va întoarce la turmă. Dacă ești însoțit de un animal de companie, ține-l în lesă și permite câinelui ciobănesc să-l miroasă – altfel, prezența acestuia ar putea fi interpretată ca o amenințare majoră. Comunicarea cu ciobanii este de asemenea importantă. De cele mai multe ori, aceștia sunt binevoitori, mai ales dacă le vorbești calm și respectuos. Mulți dintre ei își petrec timpul aproape de potecile marcate și sunt deschiși la dialog sau chiar la oferirea de produse locale. Ciobanii apreciază respectul, iar câinii percep această energie.

Oricât de multe reguli am învăța, realitatea montană rămâne adesea imprevizibilă. Turiști cu experiență povestesc cum au fost atacați de câini deși se aflau la sute de metri de o stână sau cum ciobanii au ignorat strigătele de ajutor. Alteori, au scăpat doar datorită calmului sau faptului că au urmat instinctiv „ritualul” de retragere pașnică. Reține că teoriile și sfaturile, oricât de utile ar fi, nu pot acoperi toate scenariile. Reacțiile trebuie adaptate în funcție de moment, iar factorul imprevizibil va exista întotdeauna.