Portugalia deţine chiar şi un „act oficial" despre ospitalitatea localnicilor întrucât în urmă cu doi ani ţara a fost declarată cea mai prietenoasă din lume. În afară de localnici prietenoși, Lisabona adună la un loc toate trăsăturile pentru care întreaga ţară poate fi iubită: arhitectură splendidă, panoramă pe faleză care îţi taie respiraţia, atmosferă magică – toate astea în proporţii absolut umane, deoarece capitala Portugaliei numără doar jumătate de milion de locuitori..

Cele mai populare obiective

Dacă ar trebui să numim doar două atracţii emblematice din Lisabona care să le vină în minte celor mai mulţi dintre noi, acestea ar fi Torre de Belém și tramvaiul galben. Primul a fost construit în secolul 16: turnuleţele cioplite în piatră în stil maur și terasele dantelate fac din turn un punct emblematic al orașului, fiind și cel mai des fotografiat. Nici tramvaiele nu sunt mai prejos în popularitate, vagoanele galbene cu aspect retro sunt îndrăgite și pentru faptul că oferă o modalitate excelentă pentru vizitarea orașului. Să alegem un traseu simpatic pe care apoi cutreierăm dealurile Lisabonei pentru a cunoaște mai bine orașul, descoperind încă o emblemă locală: Podul 25 Aprilie, o construcţie copleșitoare, iar pe partea cealaltă ne așteaptă statuia lui Isus din Almada (Santuário de Cristo Rei), cu o înălţime de 28 de metri. Este așezat pe un piedestal de 82 de metri care poate fi urcat cu liftul, de unde se vede panorama completă a orașului.

Orașul vechi multicolor

Cea mai veche parte a Lisabonei, numită Alfama, a fost construită pe vremea maurilor – se întinde între dealul cetăţii și până la râul Tejo, influenţele arăbești făcându-se simţite puternic în întreaga arhitectură. Găsim mai multe obiective turistice în zonă, acestea fiind și cele mai vechi din oraș, ce au scăpat ca prin minune de cutremurul devastator din 1755 care practic a nimicit Lisabona.

La marginea cartierului se înalţă castelul São Jorge, reședinţa regală până la secolul 16. De aici avem și cea mai spectaculoasă panoramă asupra orașului. Pentru a vedea ceva și mai fastuos, să facem o plimbare până la Palácio Azurara, construit în secolul 17, care în sălile de o frumuseţe copleșitoare găzduiește muzeul artelor decorative (Museu de Artes Decorativas).

Street art în orașul vechi

Zona centrală denumită Bairro Alto se află mai sus de râul Tejo și se încadrează perfect în șirul orașelor medievale mediteraneene: uliţe șerpuitoare, cu balconașe mici și bodegi la fiecare casă – doar că aici este totul mult mai colorat. Majoritatea sunt decorate cu creaţii adesea vesele sau chiar spirituale. Cartierul s-a format în secolul 15 pe vremea înfloririi perioadei coloniale, devenind zona boemă a Lisabonei în zilele noastre. În Piaţa Comerţului de aici (Praça do Comércio) găsim poarta care duce înspre oraș, un obiectiv extrem de fotografiat. Poarta merită văzută din ambele laturi, în spatele ei fiind strada Rua Augusta de o frumuseţe inegalabilă.

Fado: melodii dulci-triste

Pe străzile înguste se pitesc baruri mai mici și mai mari, unde oaspeţii sunt așteptaţi seară de seară cu muzică live – evident genul cel mai des auzit aici este fado, acest cântec tradiţional lusitan, melancolic. Stilul melodic din secolul 19, acompaniat cu o chitară, poate fi exprimat printr-un singur cuvânt portughez, care însumează o întreagă trăire caracteristic portugheză: saudade. Expresia însumează dorul, nostalgia, durerea, dragostea și fericirea. Originea genului fado este Alfama, iar aici are chiar și un muzeu – Museu do Fado – așadar să nu ratăm o seară muzicală cu acest gen.

Lisabona în farfurie

Bucătăria portugheză este una condimentată, datorită cuceritorilor, care au ajuns pe calea apelor tot mai departe în locuri exotice. Trebuie gustat tradiţionalul bacalhau – are la bază pește cod sărat și se prepară în nenumărate feluri. Asemeni bucătăriei române, și cea portugheză folosește toate părţile ingredientelor, așadar să nu ne mirăm dacă, de exemplu, pe meniu apare iepure fiert în sânge propriu. Cel mai plăcut desert este și cel mai vestit în oraș, Pastéis de Belém. Coșuleţele umplute cu cremă cu ou și vanilie se fac de la începutul secolului 19 în Mănăstirea Sfântul Ieronim din cartierul Belém. La mănăstirea unde se vând zilnic 20 de mii de coșuleţe de foietaj umplute cu budincă vin pelerini chiar și în ziua de azi.

De bifat la Lisabona

1. Pelerinaj la Mănăstirea Sfântul Ieronim (Mosteiro dos Jerónimos) pentru o porţie de Pastéis de Belém. Cu toate că desertul poate fi găsit în multe locuri din oraș, merită să încercăm varianta originală de aici.

2. De stat la coadă la berăria legendară Ramiro, unde alegem bunătăţi din acvariu pentru a fi prăjite și consumate alături de localnici.

3. De admirat oceanul și faleza sălbatică pe Costa de Lisboa.

4. De văzut al doilea acvariu din lume ca mărime (Oceanário de Lisboa): circa 16 mii de specii înoată aici într-un acvariu imens umplut cu 5 milioane de litri de apă.

5. De băut un pahar de vin Porto: vinul întărit cu brandy e de pe vremea marilor cuceriri, când vinul din butoaie s-ar fi putut strica pe drumurile lungi, dacă nu era conservat cu un plus de alcool.