5 destinații din Grecia unde miturile zeilor și eroilor par încă vii

Legenda spune că Zeus a vrut să descopere centrul lumii și a eliberat doi vulturi, unul spre est și altul spre vest. Ei s-au întâlnit pe versanții Muntelui Parnas, la Delfi, loc considerat ombilicul lumii grecești. Dacă Acropola Atenei era centrul politic al Greciei, Delfi reprezenta inima ei spirituală. Apollo și-a întemeiat aici templul și oracolul, iar oamenii veneau de departe pentru îndrumare. Păstori îngrijorați pentru turme și regi apăsați de hotărâri de stat urcau muntele pentru a o consulta pe Pitia, preoteasa prin care se credea că vorbește zeul. Răspunsurile erau acceptate ca adevăr divin, deși adesea erau greu de interpretat. Orașul modern Delfi, aflat lângă situl arheologic, are taverne și hoteluri pe marginea sudică a stâncilor, cu panorame impresionante. Printre coloanele templului lui Apollo, teatrul antic, vârfurile Muntelui Kirfi și valea Pleistos, acoperită de o întinsă livadă de măslini bătrâni, locul își păstrează solemnitatea. La apus, când soarele coboară spre Golful Corintic, Delfi poate crea și acum impresia centrului universului.

În arșița din iulie și august, o baie într-un râu umbrit pare ideală. Acheronul, indicat lui Ulise de Circe drept cale spre lumea de dincolo, este una dintre cele cinci ape asociate regatului lui Hades. Pentru sufletele aduse de Hermes la mal, cu moneda destinată luntrașului, nu era un loc al bucuriei. Pentru vizitatorii actuali, valea poate fi însă încântătoare. Apele limpezi coboară din Munții Tomares, străbat valea Acheronului și ajung la mare, printre păduri și dealuri verzi. La Mesopotamos se poate vizita Necromanteionul, oracolul morților, iar la Ammoudia râul se lărgește într-o deltă înainte de vărsare. Lângă izvoarele de la Glyki, turiștii pot înota, pot face rafting sau pot încerca tiroliana. Mai sus, vechile mori de apă din Souli și cafenelele tradiționale de lângă pârâu completează peisajul. Cea mai dramatică oprire este zona Porților lui Hades, unde apa taie pereți înalți de calcar, asemenea unei intrări în altă lume.

Pylos, orașul maritim numit de Homer „nisipos”, ocupă o poziție spectaculoasă în Golful Navarino, adânc și adăpostit. Locul este legat și de victoria navală împotriva Imperiului Otoman din timpul Războiului de Independență al Greciei, reconstituită de localnici în fiecare octombrie. În Iliada și Odiseea, regiunea este ținutul înțeleptului rege Nestor. Palatul său, aflat în apropiere, este considerat cel mai bine păstrat monument micenian din Grecia. De aici se ajunge ușor și la Messene antică, un sit valoros, dar mai puțin cunoscut decât alte ruine grecești. Deasupra orașului se ridică Niokastro, castelul otoman bine conservat, însă ruinele vechiului Paliokastro, în nordul golfului, oferă o experiență mai sălbatică. De acolo se vede Voidokilia, golful cu nisip fin unde cuibăresc țestoase. Nu există șezlonguri ori cafenele, ci dune, apă turcoaz, zone umede cu păsări migratoare și reptile rare. În apropiere se deschide peștera lui Nestor, unde, potrivit mitului, Hermes, încă prunc, ar fi ascuns vitele furate de la Apollo. Cine nu mai are putere pentru urcare poate rămâne în apă și poate privi de la distanță intrarea întunecată.

Paxos se potrivește romanticilor și iubitorilor de natură, fiind o insulă liniștită unde mitologia dezvăluie latura blândă a zeilor. Legenda spune că Poseidon, stăpânul furtunilor și al mărilor agitate, a creat acest paradis din dragoste pentru nimfa Amfitrita. Tridentul lui a devenit simbolul insulei.Amfitrita se ascunsese în adâncuri pentru a-l evita, dar Poseidon l-a trimis pe Delfin, un delfin fermecător, să îi vorbească despre iubirea sa. Nimfa s-a întors și a devenit regina mării, iar Delfin a primit un loc printre stele. Potrivit poveștii, Poseidon a desprins capătul sudic al insulei Corfu și a creat Paxos, un refugiu al iubirii acoperit de măslini. Astăzi, insula merită descoperită fără grabă, printre ape intens turcoaz, pajiști submarine protejate de posidonie, locuri potrivite pentru înot cu mască și tub și șanse de a vedea delfini. Căluții de mare apar rar, dar contribuie la farmecul marin. Vestitele peșteri albastre sunt, în legende, palatul iubirii lui Poseidon și al Amfitritei și atrag multe excursii cu barca în sezon. Apropierea trebuie făcută atent, pentru a nu tulbura viața marină. Lakka, cu golful în formă de potcoavă, și Gaios, micul oraș principal, întregesc călătoria. Seara, sub stele, merită ridicat un pahar în cinstea constelației Delfinului, amintirea cerească a paradisului din Paxos.

Micene, cetate a epocii bronzului, este înconjurată de mituri încă de la începuturi. Grecii antici credeau că a fost fondată de Perseu, fiul lui Zeus, iar Homer o descria drept patria bogată a regelui Agamemnon. Descoperirile arheologice au confirmat importanța și prosperitatea lumii miceniene. Acropola se înalță pe un deal din câmpia Argolidei și domină drumurile către Nafplio, Argos și Golful Saronic. Amplasarea era strategică pentru vechii locuitori și rămâne spectaculoasă pentru vizitatori. Trecerea prin Poarta Leilor este memorabilă. Reliefurile cu lei și zidurile ciclopice, alcătuite din blocuri uriașe, unele de aproximativ 20 de tone, explică de ce oamenii credeau că fortificațiile puteau fi ridicate doar de ființe supranaturale. În interior se găsesc ruinele palatului, mormântul Clitemnestrei și Tezaurul lui Atreu. Muzeul expune obiecte ce reflectă rafinamentul culturii miceniene, inclusiv tăblițe în scrierea liniară B, cea mai veche formă atestată a limbii grecești scrise. Poate fi văzută și copia măștii funerare de aur atribuite lui Agamemnon, originalul fiind la Atena.

(Guardian)