Locul unde toate casele au devenit albastre – și asta a schimbat totul

Ascuns printre culmile pitorești ale masivului Serranía de Ronda, Júzcar a fost, multă vreme, o așezare rurală liniștită, tipică zonei. Împrejurimile atrăgeau mai ales iubitorii de natură: trasee de drumeții, excursii montane, dar și un relief potrivit pentru escaladă și alte activități în aer liber. Peisajele erau, fără îndoială, spectaculoase, însă satul în sine rămânea aproape necunoscut, atât la nivel național, cât și internațional. Totul s-a schimbat în iunie 2011, când Sony Pictures a ales Júzcar ca decor pentru campania de promovare a filmului de animație „Ștrumpfii”. În cadrul proiectului, clădirile din sat au fost vopsite într-o nuanță puternică de albastru, iar localitatea s-a transformat rapid într-un decor „de basm”. Planul inițial era ca, după încheierea promovării, casele să revină la culoarea lor de dinainte – lucru care, în cele din urmă, nu s-a mai întâmplat.

Efectul a fost imediat și mult peste așteptări. Casele albastre au stârnit un interes uriaș, iar turismul a explodat cu o medie de aproximativ 250 de vizitatori pe zi. Locuitorii au înțeles repede oportunitatea și au decis să păstreze noua imagine a satului. În paralel, serviciile s-au dezvoltat vizibil: au apărut pensiuni, restaurante și magazine de suveniruri; s-au îmbunătățit unele servicii publice, iar, odată cu creșterea traficului, au fost amenajate și locuri de parcare.

Povestea a căpătat o nouă turnură în 2017, când moștenitorii lui Pierre Culliford (cunoscut drept Peyo), creatorul ștrumfilor, au cerut ca 12% din veniturile generate de tot ce ține de acest brand să le revină. Neajungându-se la un acord, Júzcar a renunțat la titulatura oficială de „Satul Ștrumfilor”. Casele au rămas însă albastre, doar că elementele decorative legate explicit de ștrumfi au fost îndepărtate. O excepție vizibilă a supraviețuit: statuia lui Papa Ștrumf, înaltă de peste 2 metri. În prezent, localitatea pune accent pe numele care i-a rămas: La Aldea Azul, adică Satul Albastru. Totuși, Júzcar nu se reduce la o simplă „curiozitate cromatică”. Pentru cei în căutare de adrenalină, există tiroliene, un perete de escaladă și trasee de aventură care trec chiar prin sat. În același timp, este și o destinație potrivită pentru o escapadă liniștită, departe de aglomerație. În apropiere se poate explora valea râului Genal, un colț verde și luxuriant, cu locuri de plimbare și popasuri care invită la relaxare.

Satul are și o moștenire istorică proprie, care merită descoperită. Biserica Santa Catalina, ridicată în secolul al XVI-lea, Grota Maurilor și ruinele unei fabrici de zinc din secolul al XVIII-lea completează tabloul unui loc cu trecut. Cea din urmă este deosebit de interesantă: evocă priceperea meșteșugarilor elvețieni și germani în prelucrarea zincului și amintește de o perioadă în care această ocupație a avut un rol important în viața comunității. Iar dacă vrem să ne oprim și pentru ceva bun de gustat, Júzcar nu dezamăgește. Merită încercate supele locale, castanele coapte sau pâinea făcută cu vin. Tradițiile meșteșugărești sunt, la rândul lor, prezente: espadrilele (pantofi din pânză cu talpă împletită), coșurile din paie și obiectele din plută arată că Júzcar nu este doar un sat „fotogenic”, ci un loc cu o atmosferă aparte, în care peisajul, istoria și viața de zi cu zi se întâlnesc firesc.