Palatul somptuos din Roma în care doar câteva sute de oameni pot intra în fiecare an

Palatul Colonna, renascentist la exterior și baroc la interior, nu se înscrie deloc în rândul muzeelor clasice. Mai degrabă amintește de un manual de istorie adus la viață: săli aurite, picturi, tapiserii și statui de marmură povestesc despre aproape nouă sute de ani de putere și influență a dinastiei Colonna. Cu toate acestea, în sala de recepții, care se întinde pe 76 de metri, nu domnește aglomerația – liniștea și atmosfera solemnă fac parte la fel de mult din experiență ca și decorul fastuos.

Vizita este supusă unor reguli stricte. Porțile palatului se deschid doar vineri și sâmbătă dimineața, pentru grupuri de cel mult zece persoane, iar oaspeților nu li se permite să rătăcească singuri: de fiecare dată, un istoric de artă îi însoțește prin sălile palatului, povestind despre istoria familiei și despre trecutul fiecărui obiect de artă.

„Nu ne putem permite turismul de masă, pentru că Palatul Colonna nu este un loc ce poate fi redus la o simplă atracție muzeală”, explică restauratoarea palatului, Elisabetta Cecchini. În opinia ei, operele de artă adăpostite aici au suflet, iar publicul le poate privi cu adevărat cu respect numai dacă le întâlnește într-un mediu liniștit și intim. Actualul cap al familiei Colonna, Don Prospero Colonna, locuiește și astăzi în palat și acordă doar foarte rar permisiunea de a organiza orice fel de eveniment. Palatul Colonna rămâne până în zilele noastre un fel de lume aristocratică privată: închisă, dar nu ostilă. Scopul principal este protejarea a tot ceea ce reprezintă moștenirea trecutului nobiliar. În timpul ocupației naziste, de pildă, prințesa Isabella Colonna a poruncit ca toate operele de artă să fie zidite într-o aripă separată, astfel încât soldații au căutat zadarnic comorile – nu au reușit să le găsească.

Potrivit Patriciei Piergiovanni, directoarea galeriei, „Roma nu poate exista fără familia Colonna, iar reciproca este la fel de adevărată.” Este greu să contrazici această afirmație, mai ales dacă știm că marea sală a palatului a găzduit scena finală memorabilă a filmului „Vacanță la Roma”, din 1953. În această scenă, prințesa Ann își ia rămas-bun de la jurnaliști în cadrul unei conferințe de presă; filmările au avut loc în marea galerie somptuoasă a Palatului Colonna, care și astăzi este considerată punctul culminant al vizitei. Pentru interpretarea sa din acest film romantic, Audrey Hepburn a primit premiul Oscar, iar scena de final trezește și acum, în mulți spectatori, dorința de a păși măcar o dată, în persoană, în această sală.