Castelul ridicat deasupra „porții iadului” ascunde o legendă întunecată

Construit în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, edificiul gotic are o amplasare neobișnuită. Nu se află lângă o rută comercială importantă, nu apăra o frontieră și nici nu părea să aibă o utilitate militară clară. De aici s-a născut legenda potrivit căreia Houska nu ar fi avut rol defensiv, ci ar fi ascuns ceva mult mai misterios. Unele povești vorbesc despre o crăpătură adâncă, socotită fără fund, aflată sub castel. Din ea s-ar fi ridicat miros de sulf, iar la suprafață ar fi ieșit creaturi stranii, jumătate oameni, jumătate animale.

Deși legenda nu poate fi dovedită, ea a devenit inseparabilă de reputația castelului. Una dintre versiunile cunoscute spune că un condamnat la moarte ar fi fost coborât în prăpastie, cu promisiunea că va fi grațiat dacă povestește ce a văzut. Bărbatul ar fi implorat să fie tras înapoi încă de la jumătatea coborârii, iar când a fost scos, părul îi albise de spaimă și abia mai putea vorbi. Capela castelului ocupă un loc esențial în aceste istorii. Tradiția susține că a fost construită deasupra presupusei fisuri, ca un sigiliu sacru menit să închidă locul primejdios. Frescele înfățișează figuri neobișnuite, cu trăsături animale sau demonice, ceea ce a întărit faima sumbră a locului.

Nici epocile următoare nu au dus lipsă de motive pentru speculații. În timpul Războiului de Treizeci de Ani, castelul a fost ocupat de trupe suedeze, iar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a ajuns în mâinile naziștilor. În jurul acestei perioade circulă istorii despre magie neagră și experimente pe oameni, însă documentele păstrate indică mai degrabă că locul a fost folosit ca depozit secret pentru cărți și manuscrise furate. Houska îi atrage și astăzi pe cei care preferă istoria însoțită de puțină neliniște. Vizitatorii au relatat în ultimii ani despre sunete ciudate, senzații de frig, bătăi fără explicație și aparate care se descarcă neașteptat. Cât este adevăr și cât este legendă rămâne de decis.