Dincolo de Florența: 6 localități dacă vrei Toscana fără mulțimi

Dacă ajungem la Monteriggioni în timpul festivalului din iulie, ne putem trezi chiar în mijlocul unei atmosfere medievale. Satul se transformă atunci într-o scenă uriașă, unde artiști, muzicieni, soldați și interpreți recreează viața de zi cu zi din secolul al XIII-lea. Și în afara festivalului, locul merită vizitat, mai ales pentru cei atrași de arhitectura istorică. Monteriggioni a fost fondat în 1213 de Republica Siena, cu scop defensiv împotriva Florenței. Această moștenire se vede și astăzi în zidul de 570 de metri, cele două porți și cele 14 turnuri de pază. În localitate există un muzeu dedicat trecutului militar, iar biserica din centru și grădinile completează foarte bine plimbarea.

Există oare un oraș ideal? Când papa Pius al II-lea a decis, în 1459, reconstruirea satului său natal, Corsignano, a vrut să-l apropie cât mai mult de perfecțiunea imaginată de umanismul renascentist. Astfel au apărut străzi, clădiri și fortificații planificate cu grijă, iar așezarea a primit și un nume nou: Pienza. Nucleul ei este Piazza Pio II. Acolo se află catedrala și Palazzo Piccolomini, folosit de papă drept reședință de vară. Cele trei loggii oferă vedere spre grădina ordonată cu grijă, iar pentru panorame merită parcurse și Via dell’Amore și Via del Bacio, care duc spre puncte de belvedere foarte frumoase.

Arezzo, așezat pe un deal, este aproape la fel de bogat în artă și istorie ca Florența, dar atrage mult mai puțini vizitatori. Mulți ajung aici pentru târgul lunar de antichități, găzduit în Piazza Grande, piață care apare și în filmul La vita è bella. Cel mai important obiectiv al orașului este bazilica San Francesco, cunoscută pentru frescele sale, însă și bazilica San Domenico merită atenție. În centru se află și Muzeul Aurului, iar după un tur mai lung al orașului ne putem opri în Passaggio del Prato, parcul amenajat de familia Medici.

Volterra a fost fondată, alături de alte douăsprezece așezări italiene, acum aproximativ trei mii de ani, ca parte a ligii etrusce. În Muzeul Guarnacci pot fi văzute sute de urne decorate, iar una dintre cele mai speciale piese ale colecției este statuia masculină Ombra della sera, despre care tradiția spune că l-ar fi inspirat și pe Giacometti. Moștenirea etruscă este prezentă și în Porta all’Arco, o poartă veche de peste 2.300 de ani. În oraș mai găsim și un amfiteatru roman, dar și o fortăreață a familiei Medici. Volterra este cunoscut și pentru sculptura în alabastru, așa că de aici putem pleca și cu un suvenir artizanal din atelierul Artieri Alabastro.

Toscana este atât de bogată în atracții, încât mulți trec cu vederea vechile orașe-port precum Livorno. Așezarea a fost fortificată inițial de pisani, apoi, din secolul al XVI-lea, a intrat sub controlul familiei Medici din Florența. Tocmai această etapă a transformat-o într-un centru multicultural, fiindcă Medici au încurajat, prin legi, stabilirea străinilor aici. Merită o plimbare pe promenada de la malul mării, Terrazza Mascagni, apoi prin Cartierul Venețian, cu poduri și case colorate, unde se află și două forturi ale familiei Medici. Printre obiectivele importante se numără și catedrala San Francesco, dar și Vettovaglie, una dintre cele mai mari piețe acoperite din Italia, cu o atmosferă care amintește de Paris.

Pentru cei care caută o așezare de coastă plină de farmec, Porto Ercole poate fi o alegere excelentă. În 1555, localitatea a fost disputată de spaniolii sprijiniți de florentini și de francezii aliați cu Siena, iar victoria a revenit primilor. Fortificațiile care se văd și astăzi au fost ridicate de spanioli; din Forte Stella, de exemplu, se deschide o priveliște foarte frumoasă asupra golfului. De aici se poate ajunge în centru trecând și printr-o grădină botanică, iar în cimitirul din partea nordică poate fi vizitat și mormântul lui Caravaggio. Pentru plajă, Spiaggia Lunga este una dintre cele mai bune opțiuni: în general, are o atmosferă calmă, deși vara devine mai animată datorită barurilor și restaurantelor.

(The Guardian)