Orașul italian care arată ca o „mini-Romă”, dar fără mulțimile de turiști

Supranumele de „Oraș al Tăcerii” vine din poziția sa izolată și din calmul străzilor vechi, pavate cu piatră de calcar. În același timp, Gubbio este lăudat pentru urmele romane și pentru centrul medieval care amintește, la scară mai mică, de Roma, dar fără valurile obișnuite de turiști. Așezat în peisajul verde al Umbriei, orașul îi poartă pe vizitatori prin mai multe epoci și este considerat una dintre cele mai mari și mai bine păstrate așezări medievale din Italia. Înainte să fie admirat ca decor medieval, Gubbio avea deja o identitate puternică în lumea antică. Vechiul Iguvium este legat de Tabelele Eugubine, plăci de bronz inscripționate în limba umbriană, datate între secolele III și I î.Hr., considerate o mărturie rară despre civilizația locală. Mai târziu, în perioada comunelor libere, orașul și-a afirmat ambiția politică printr-un ansamblu civic impunător, gândit ca sediu al guvernării și al instituțiilor publice. De aceea, Gubbio nu impresionează doar prin frumusețea străzilor sale, ci și prin felul în care a păstrat urmele unei vechi autonomii urbane.

Deși este privit drept cel mai vechi oraș al Umbriei, Gubbio s-a păstrat remarcabil de bine. Pe străzile sale pot fi întâlnite clădiri și vestigii care au rezistat sute, poate chiar mii de ani. Unul dintre reperele sale este teatrul roman construit în jurul anului 20 î.Hr., despre care se spune că era al doilea ca mărime din Imperiul Roman în timpul împăratului Augustus. Ruinele acestui teatru pot fi văzute și astăzi la marginea orașului. Printre locurile care nu ar trebui ratate se află Palazzo dei Consoli și Duomo di Gubbio, ambele foarte apreciate de călători. Palazzo dei Consoli funcționează ca muzeu și adăpostește, într-un palat medieval, obiecte locale din preistorie până în secolul XX. Catedrala din Gubbio, ridicată în secolul al XIII-lea, este unul dintre cele mai importante monumente religioase și istorice ale orașului.

Pentru că Gubbio nu este la fel de cunoscut ca alte destinații din centrul Italiei, turiștii îi pot descoperi monumentele fără aglomerația tipică marilor orașe. Localitatea este ușor de inclus într-un traseu prin Italia centrală: se află la aproximativ o oră cu mașina de Perugia și la aproape două ore de Florența. Ambele orașe sunt accesibile prin zboruri directe operate de mai multe companii aeriene din aeroporturile londoneze, dar și din alte zone ale Europei. Un detaliu aparte este Funivia, sistemul de telecabină cu cabine deschise, asemănătoare unor colivii, care poate părea intimidant la prima vedere. Călătoria pornește din oraș și urcă spre zona Bazilicii Sant’Ubaldo, pe Monte Ingino, loc evocat de Dante în cântul al XI-lea din Paradis. Cabinele de două persoane se mișcă fără oprire, așa că pasagerii trebuie să se urce repede, indiferent dacă merg spre munte sau coboară spre oraș.

Potrivit publicației Express, turiștii descriu Gubbio ca pe o destinație unică, fiind cuceriți de frumusețea sa istorică. Un utilizator de pe Tripadvisor a povestit că a venit pentru o zi dintr-o stațiune apropiată și a găsit un oraș mic, dar rafinat, recomandând neapărat plimbarea cu „colivia” până sus, pentru priveliște. Alt vizitator a lăudat orașul medieval, spunând că trenulețul turistic l-a ajutat să se orienteze mai bine și a circulat continuu pe parcursul zilei. O oprire în Gubbio poate fi și o bună introducere în gusturile Umbriei. Bucătăria locală se bazează pe preparate simple, consistente, legate de munte și de pădurile din jur: fripturi la grătar, tagliatelle bogate, crescia di Pasqua cu brânză și crescia al panaro, servită adesea cu mezeluri locale sau cu friccò, o tocăniță pregătită din miel, rață, pui ori iepure. Aroma cea mai prețuită rămâne însă cea a trufelor albe și negre, răspândite în zona Gubbio, care apar în multe meniuri și dau orașului o identitate culinară aparte.