Leguma mării revine: de ce cuceresc Europa algele?

În Japonia sunt folosite de mai bine de două milenii, în supe, sushi și salate – fără ele, bucătăria locală ar fi de neconceput. Mai puțini știu că și vikingii islandezi ronțăiau cu plăcere alge uscate, o gustare simplă și hrănitoare pentru drum. Din perspectiva sustenabilității, cultivarea algelor este remarcabilă: nu necesită teren arabil, apă dulce sau îngrășăminte și, pe măsură ce cresc, fixează dioxid de carbon. Astfel, pot reduce presiunea asupra agriculturii tradiționale și pot contribui la protecția climei. Unele cercetări privesc culturile de alge ca pe „pădurile albastre” ale viitorului – ecosisteme subacvatice vii, care susțin fauna marină și atenuează impactul asupra mediului.

Și, din punct de vedere nutrițional, algele sunt convingătoare: au un conținut ridicat de fibre, minerale și vitamine. Se remarcă prin aportul de iod, calciu și fier și contribuie la formarea corectă a globulelor roșii. Alginatul de sodiu din alge este un agent natural de îngroșare folosit de multă vreme în industria alimentară; este utilizat și ca liant biologic, inclusiv în arhitectură. Grație proprietăților detoxifiante și de susținere a digestiei, algele sunt redescoperite atât de un număr tot mai mare de sportivi de elită, cât și de persoanele care urmează diete pe bază de plante.

În bucătărie, folosirea lor este simplă: pot fi găsite cu ușurință sub formă de pudră, fulgi sau alge uscate. În Scandinavia – unde gastronomia are oricum o relație strânsă cu marea – scena fine dining le-a readus în prim-plan: în restaurante precum Koan din Copenhaga, la început au avut rol decorativ sau de condiment. Algele aduc salinitatea mării și un umami profund, motiv pentru care tot mai mulți chefi din toată Europa experimentează cu ele – nu doar ca ingredient aromatizant, ci și ca fel principal vegetarian sau garnitură cu personalitate.