Gyros și döner kebab: care este diferența dintre cele două preparate de tip street food?

Pentru cei mai puțin familiarizați cu bucătăria grecească și turcească, confuzia este ușor de înțeles. Totuși, prima mare deosebire ține de locul de origine. Döner kebabul a apărut pe teritoriul Turciei de astăzi, în secolul al XIX-lea. Între timp, preparatul s-a răspândit în toată lumea, însă în multe locuri se întâlnesc doar versiuni îndepărtate de forma sa originală. Potrivit regulilor oficiale, denumirea de döner feliat ar trebui folosită doar pentru carne de vită și de miel tăiată în felii mari, cu grosimi de cel mult 3–5 milimetri. În cazul variantei cu pui, normele sunt diferite: bucățile de carne nu pot depăși 1–2 centimetri în grosime.

Deși între turci și greci există de mult timp o dispută legată de care preparat a apărut primul, mulți consideră că în Grecia acest tip de mâncare s-a răspândit abia după valul de migrație din anii 1920. Acolo, rețeta a fost adaptată gustului local, iar astfel a apărut gyrosul. Ca să evităm orice neînțelegere, cel mai sigur este să cerem döner în Turcia și gyros în Grecia. O altă diferență esențială apare la tipul de carne folosit. Dönerul se prepară, de regulă, din vită, miel sau pui, în timp ce pentru gyros se folosește cel mai des carne de porc, uneori și pui. Mai există o deosebire și în felul în care este pregătită carnea: la döner, ea este mai întâi tocată, apoi coaptă prin rotire, pe când la gyros feliile întregi sunt tăiate chiar în timpul frigerii.

În cele din urmă, cea mai vizibilă diferență apare la garnitură și la servire. În gyrosul autentic intră întotdeauna și puțini cartofi prăjiți, în timp ce la döner aceștia sunt puși separat, lângă preparat. În plus, gyrosul se servește, potrivit tradiției, exclusiv în pită grecească, pe când döner kebabul poate fi oferit și în alte tipuri de pâine, fie că este vorba despre lavash, foi subțiri de aluat sau pâine turcească pentru sandviș.