Călugării nu au gustat-o niciodată – totuși, după ei a fost numită această băutură foarte populară

Am fi tentați să credem că cappuccino-ul este o invenție modernă, „de noul val”, însă, în realitate, rădăcinile sale se întind până în secolul al XVIII-lea. În Europa, la acea vreme, cafeaua era preparată în principal „în stil turcesc”: boabele măcinate erau fierte împreună cu apa, apoi, după ce zațul se depunea, lichidul era pur și simplu turnat în cești, fără nicio filtrare. Cafeaua filtrată a apărut abia spre sfârșitul secolului, în Franța, însă această variantă era încă departe de ceea ce astăzi numim cafea la filtru. Adevăratul cappuccino, așa cum îl cunoaștem astăzi – după cum o arată și numele – s-a născut însă în cele din urmă în Italia. Explicația etimologică spune că denumirea provine de la cuvântul italian „cappuccio”, adică „glugă”, la care s-a adăugat un sufix diminutival. Astfel a luat naștere „cappuccino”, aproximativ ca atunci când am spune „mic cu glugă”.

Această „mică glugă” se referă la culoarea maronie caracteristică a cafelei și la spuma albă de lapte de deasupra, care, împreună, amintesc de culoarea și forma sutanei călugărilor capucini – adică membrii Ordinului Fraților Capucini, un ordin călugăresc catolic. Potrivit specialiștilor barista, cappuccino-ul italian clasic este și astăzi alcătuit, în linii mari, dintr-o treime espresso, o treime lapte încălzit la abur și o treime spumă de lapte. Latte-ul, în schimb, conține mai mult lapte cald și un strat mai subțire de spumă, fiind astfel o băutură mai blândă, mai lăptoasă, în timp ce macchiato-ul este, în esență, un espresso scurt „marcat” doar cu puțină spumă de lapte.

Totuși, simplul fapt de a-i fi găsit un nume nu ar fi fost suficient pentru a cuceri lumea. Un rol esențial l-a jucat aparatul italian de cafea inventat în 1901, care a făcut posibilă prepararea, sub presiune, a unui espresso aromat. Prima menționare scrisă cunoscută a cappuccino-ului datează din anii 1930, însă, la acea vreme, aparatele de espresso erau încă dispozitive uriașe și complicate. Doar câteva cafenele de elită își puteau permite să folosească un asemenea aparat, așa că, pentru moment, cappuccino-ul a rămas o raritate cunoscută doar unui cerc restrâns.

Odată cu dezvoltarea tehnologiei, au apărut aparate de cafea mai mici și mai ușor de manevrat, care au devenit accesibile nu doar câtorva cafenele din marile orașe, ci unui număr tot mai mare de localuri. Datorită acestui fapt, cappuccino-ul cremos, lăptos și acoperit de spumă s-a răspândit mai întâi în întreaga Europă, apoi a depășit granițele continentului: a devenit îndrăgit în Australia, America de Sud și, în cele din urmă, în Statele Unite. Chiar dacă între timp cappuccino-ul a cucerit întreaga lume, în Italia este și astăzi considerat în mod expres o băutură de dimineață: cei mai mulți îl beau înainte de ora 11, alături de un cornetto sau o brioșă, iar după masă cer mai degrabă un espresso scurt, deoarece se consideră că prea mult lapte este prea greu pentru digestie.