Mâncarea germană care arată ciudat, dar are fani devotați

Bucătăria germană păstrează preparate devenite importante nu prin aspect, ci prin utilitate. Labskaus este un astfel de exemplu: o mâncare rozalie, densă și moale, făcută din carne, sfeclă, cartofi și ceapă. Originea sa este legată de marinari. Potrivit mai multor surse, labskaus era potrivit ca hrană de bord în călătoriile maritime nord-europene din epoca modernă timpurie și din perioadele următoare.

Nici textura de piure nu este întâmplătoare. În timpul voiajelor lungi, mulți marinari sufereau de scorbut, boală provocată de deficitul de vitamina C, care, în cazuri grave, putea duce la pierderea dinților. De aceea, o mâncare moale, ușor de înghițit, dar hrănitoare, era utilă, iar murăturile înviorau baza grea de carne și cartofi. Nu există un acord deplin asupra originii numelui. O explicație îl leagă de germana de jos: „Lappen” ar putea trimite la o bucată de carne, iar „Kaus” la un vas sau la o strachină. Alte interpretări caută o legătură engleză și îl apropie de expresia „lob’s course”, folosită pentru o mâncare simplă de marinari.

În varianta tradițională, ingredientele sunt lucrate până devin netede, iar labskaus ajunge în farfurie ca o pastă roz. Totuși, în nordul Germaniei are statut de preparat-cult: pentru unii amintește de porturi, insule și vechea viață pe mare, în timp ce pe alții tocmai culoarea și consistența îi țin departe. Astăzi, unele restaurante încearcă să îl prezinte mai elegant. La restaurantul Danzer’s, din hotelul Achterdiek, pe insula Juist, bucătarul-șef Stefan Danzer pregătește o versiune în care ingredientele se recunosc mai ușor, iar farfuria capătă un aspect modern. Lângă baza din carne, cartofi și sfeclă apar pește, castraveți murați, sfeclă marinată, dovleac, ou de prepeliță și ierburi proaspete.