Ani la rând nu putea fi vândut în UE. Acum, produsul din cafea a ajuns și în România

Cascara este formată din pulpa și coaja fructului arborelui de cafea, rămase după separarea boabelor. Nu este, așadar, cafea propriu-zisă, ci partea exterioară a fructului care înconjoară boabele de cafea. Numele vine din spaniolul cáscara, adică „coajă”. Gustul amintește de măceșe, hibiscus și fructe de pădure uscate, iar aroma poate avea note dulci, apropiate de stafide. Motivul pentru care cascara nu putea fi comercializată în mod obișnuit în Uniunea Europeană ținea de regulile privind alimentele noi. Produsele care nu fuseseră consumate în cantități semnificative în UE înainte de 15 mai 1997 necesitau o procedură specială de autorizare înainte de a putea fi introduse pe piață.

Reglementarea nu a fost însă singurul motiv pentru care produsul a rămas puțin cunoscut. Mult timp, pulpa fructului de cafea a fost tratată în principal ca produs secundar al procesării: era aruncată, folosită drept îngrășământ sau, în unele regiuni, putea ajunge chiar în cursurile de apă. În ultimele decenii, percepția s-a schimbat, iar cascara uscată a început să fie valorificată tot mai mult în gastronomie și în industria cafelei de specialitate. În alte regiuni, tradiția este mult mai veche. În Yemen, din coaja și pulpa uscată a fructului de cafea se prepară de secole qishr, o băutură aromată de obicei cu ghimbir și, în funcție de rețetă, cu scorțișoară sau cardamom. În Etiopia există, de asemenea, băuturi tradiționale obținute din fructul uscat al cafelei, uneori prăjit înainte de infuzare. Cascara a ajuns între timp și în România, unde poate fi găsită în formă uscată în unele magazine de cafea de specialitate și pe internet. Cascara conține polifenoli și alți compuși cu activitate antioxidantă, ceea ce explică interesul crescut pentru utilizarea sa ca ingredient alimentar. Studiile de laborator au identificat și posibile efecte antiinflamatoare ale unor extracte din pulpa fructului de cafea, însă efectele asupra sănătății oamenilor sunt încă insuficient demonstrate pentru a vorbi despre beneficii clinice certe.

Și conținutul de cofeină poate varia considerabil în funcție de materia primă, cantitatea folosită și metoda de preparare. Un studiu asupra unei băuturi cascara a măsurat 226 mg de cofeină pe litru, ceea ce înseamnă aproximativ 57 mg într-o cană de 250 ml. Prin comparație, o ceașcă obișnuită de cafea filtrată conține adesea în jur de 90–100 mg de cofeină. Diferențele dintre produse pot fi însă mari, astfel că cascara nu trebuie considerată automat o băutură cu un conținut redus de cofeină. Tocmai de aceea, legislația europeană prevede că produsele care depășesc 150 mg de cofeină pe litru trebuie să poarte o avertizare privind conținutul ridicat de cofeină și faptul că nu sunt recomandate copiilor, femeilor însărcinate sau celor care alăptează.