Nici gratis nu mai vrea nimeni apartamente în acest oraș din Rusia

Orașul se află în zona de tundră, la aproximativ 180 de kilometri de țărmul Oceanului Arctic. Iernile sunt extrem de dure, iar temperaturile pot coborî sub minus 50 de grade Celsius. Dezvoltarea Vorkutei a fost legată de zăcămintele de cărbune din regiune: Uniunea Sovietică a creat aici un important centru minier, în jurul căruia au apărut mai multe așezări. Iarna influențează aproape fiecare aspect al vieții cotidiene din Vorkuta. Sezonul de încălzire 2025–2026 a durat 294 de zile, iar pregătirile pentru lunile reci includ verificarea și repararea rețelelor termice. În oraș există și o rețea în creștere de stații de autobuz încălzite, construite pentru a-i proteja pe călători de vânt și ninsoare. Viscolele puternice pot reduce drastic vizibilitatea, pot duce la anularea cursurilor pentru elevi și determină autoritățile să recomande evitarea deplasărilor lungi cu mașina.

UN ORAȘ RIDICAT CU MUNCĂ FORȚATĂ

Vorkuta a fost și unul dintre centrele cunoscute ale Gulagului, unde mii de deținuți au lucrat în mine și pe șantiere. Mai târziu au sosit tot mai mulți civili, iar planurile vremii prevedeau o populație de ordinul sutelor de mii. După destrămarea Uniunii Sovietice, situația orașelor miniere din nord s-a schimbat radical. Pe măsură ce exploatările au devenit tot mai puțin rentabile, minele s-au închis, locurile de muncă au dispărut, iar populația a început să plece. Multe dintre așezările din jur sunt astăzi complet depopulate. În 1989, Vorkuta avea 115.646 de locuitori. După destrămarea Uniunii Sovietice, declinul demografic a devenit constant: populația a coborât la 84.917 în 2002 și la 70.548 în 2010. Datele pentru 1 ianuarie 2024 indică aproximativ 56.100 de locuitori în oraș. În numai câteva decenii, orașul a pierdut astfel mai mult de jumătate din populația pe care o avea la sfârșitul perioadei sovietice.

APARTAMENTE PE CARE NU LE VREA NIMENI NICI GRATIS

Deși numeroase blocuri s-au golit, în unele clădiri mai locuiesc încă oameni. La intrare, bilete scrise de mână anunță uneori că imobilul nu este complet abandonat, în timp ce apartamentele nelocuite se degradează rapid. Geamurile sparte, țevile crăpate și caloriferele dispărute arată cât de repede se deteriorează clădirile. Într-o locuință, pardoseala din sufragerie avea doar 5 grade Celsius, motiv pentru care proprietarul purta în casă șosete groase și cizme din pâslă.

Mulți proprietari vor să renunțe la locuințe, dar găsesc cu greu cumpărători chiar și atunci când cer simbolic o rublă sau le oferă gratuit. Motivul este unul practic: atât timp cât apartamentul rămâne în proprietatea lor, trebuie să continue să achite cheltuielile de întreținere și utilitățile, deși locuința și-a pierdut aproape complet valoarea de piață. Pentru mulți, soluția rămâne programul de relocare al statului. Lista de așteptare este însă lungă: aproximativ 14.000 de persoane așteaptă să primească o locuință într-o altă localitate.