Satul cu case săpate în stâncă, care rămân răcoroase pe timp de caniculă

Situat în centrul țării, la vest de Orléans, Trôo este una dintre cele mai cunoscute așezări troglodite din Franța, adică un loc în care oamenii au trăit în locuințe săpate în rocă. Se crede că numele său vine din cuvântul francez „trou”, adică „gaură”, o trimitere la cavitățile din versant. În 2021, localitatea a primit și titlul de „Petite Cité de Caractère”, acordat satelor și micilor orașe cu importanță istorică. Istoria așezării coboară până în epoca galică și romană. Stânca de calcar ridicată deasupra râului Loir oferea deja atunci un adăpost firesc, iar mai târziu locuitorii au amenajat în tuful moale case, pivnițe și tuneluri.

În interior, diferența cea mai clară față de o casă rurală obișnuită stă în felul în care este organizat spațiul. La Trôo, ecomuzeul troglodit diferența cea mai clară față de o casă rurală obișnuită stă în felul în care este organizat spați Cave Yuccas reconstituie o fostă locuință amenajată în stilul începutului de secol XX, alcătuită din cinci sau șase încăperi săpate direct în tuf. Interiorul nu se dezvoltă prin camere ridicate între ziduri clasice, ci prin spații adâncite în versant, mai apropiate de o succesiune de cavități locuite, adaptate vieții cotidiene de odinioară. Aceste locuințe nu au dispărut odată cu trecerea secolelor. Dominique Opéron trăiește și astăzi într-o astfel de casă și a declarat pentru Euronews că, până și la mijlocul verii, temperatura din interior rămâne în jur de 20 de grade Celsius. Stratul gros de piatră funcționează ca un excelent izolator: vara păstrează răcoarea, iar iarna, căldura.

De aceea, Trôo poate fi, și pentru turiști, un refugiu plăcut în zilele fierbinți. Mai multe foste locuințe săpate în stâncă sunt folosite acum ca spații de cazare. Cave de l’Éperon este una dintre opțiunile de cazare, iar Cave Yuccas poate fi vizitată ca ecomuzeu și este disponibilă și ca locuință de vacanță. Farmecul localității nu se oprește însă la aceste case. Trôo seamănă cu un mic labirint, străbătut de scări abrupte, alei înguste și galerii subterane. Printre locurile care merită văzute se numără colegiata Saint-Martin, celebrul „puț care vorbește” și peștera cu concrețiuni.

Puits qui Parle și-a primit numele de la ecoul său aparte: dacă strigi înăuntru, vocea se întoarce de mai multe ori din adâncime. Merită vizitată și peștera cu concrețiuni, unde apa bogată în calcar modelează de secole formațiuni spectaculoase. Urcarea spre vechiul deal al cetății oferă o panoramă frumoasă asupra văii Loir. Sub Trôo se întind kilometri de galerii și pivnițe, care păstrează memoria vechilor comunități troglodite. Și împrejurimile invită la plimbări: din Trôo se poate ajunge în Parcul Natural Regiona Loire-Anjou-Touraine, iar traseul poate continua spre Château de Valmer sau Château de Chambord.