Una dintre cele mai ciudate plante din lume poate trăi mai mult de 1.000 de ani

Deșertul Namib, care se întinde în sudul Angolei și vestul Namibiei este de mult timp o destinație preferată de turiștii aventuroși. Aceștia sunt atrași nu doar de dunele spectaculoase și peisajele aride, ci și de una dintre cele mai bizare plante de pe Pământ: Welwitschia mirabilis. Această specie unică este un simbol al rezistenței și longevității în cultura locală, lucru reflectat și în prezența sa pe stema Namibiei.

Numele său științific îi este dedicat botanistului austriac Friedrich Welwitsch, care a descoperit planta în 1859. Este o specie total deosebită: Welwitschia mirabilis este singurul membru cunoscut al familiei Welwitschiaceae și face parte din grupul antic al gimnospermelor, în cadrul diviziunii Gnetophyta. Planta are doar două frunze adevărate, care cresc continuu de la bază, pe toată durata vieții sale. De-a lungul timpului, aceste frunze se deteriorează, se răsucesc și se sfâșie, oferindu-i un aspect aproape extraterestru.

Frunzele sale joacă un rol crucial în supraviețuire: absorb umezeala din ceață și roua matinală, pe care o transmit către rădăcina adâncă de aproximativ 4 metri. Această rădăcină puternică și bine ancorată permite plantei să acceseze apa subterană în ciuda mediului arid. În plus, structura sa lemnoasă o ajută să reziste vânturilor intense ale deșertului. Welwitschia mirabilis este o plantă dioică, la care florile mascule se află pe o plantă, iar cele femele pe altă plantă, deci pe indivizi separați. Florile lor produc un nectar dulce care atrage insecte polenizatoare, contribuind astfel la reproducerea speciei.

Deși trăiesc în regiuni unde puține alte forme de viață pot supraviețui, aceste plante joacă un rol important în ecosistem. Oferă adăpost și hrană pentru insecte, în special în perioadele secetoase. De asemenea, constituie o sursă de hrană pentru antilopele oryx și pentru rinocerul negru (Diceros bicornis), o specie aflată în pericol critic de dispariție. Indirect, Welwitschia contribuie și la fertilizarea solului prin relația sa cu insectele saprofage, cum ar fi gândacii de bălegar, care întorc substanțele nutritive în sol.