Nouă luni de iarnă și temperaturi sub -50 de grade: viața într-unul dintre cele mai poluate orașe de pe planetă

Considerat unul dintre cele mai reci orașe din lume, Norilsk are o temperatură medie anuală sub zero grade. Sezonul rece durează circa 270 de zile, cu viscole frecvente și nămeți care aproape îngroapă clădirile. În asemenea condiții, frigul influențează nu doar viața locuitorilor, ci și modul în care sunt construite clădirile. Multe imobile din Norilsk sunt ridicate pe piloți de beton armat, fixați în solul înghețat permanent. Metoda, dezvoltată la sfârșitul anilor 1950 de inginerul Mihail Kim, permite păstrarea unui spațiu ventilat sub construcții, astfel încât căldura din interior să nu dezghețe terenul de dedesubt. Stabilitatea clădirilor depinde astfel de menținerea solului înghețat. Dacă temperatura acestuia crește, fundațiile pot slăbi, iar construcțiile riscă să se deformeze.

Condițiile naturale îngreunează și legătura cu restul țării. Norilsk se află la aproximativ 2.900 de kilometri de Moscova și nu este conectat prin șosele la rețeaua rutieră națională. Transportul către alte regiuni se desfășoară în principal pe cale aeriană sau pe apă, în funcție de vreme și de anotimp. Izolarea geografică nu complică doar călătoriile, ci și aprovizionarea orașului. Un rol esențial îl are portul Dudinka, prin care sosesc alimente, bunuri de consum și materiale necesare activităților locale. Vara, mărfurile pot fi transportate pe fluviul Enisei, iar în sezonul rece sunt folosite nave adaptate navigației printre ghețuri și spărgătoare de gheață pe ruta maritimă nordică. Primăvara, creșterea nivelului apelor și sloiurile de gheață pot întrerupe temporar activitatea portului. Pentru produsele perisabile, medicamente și alte transporturi urgente poate fi utilizat avionul.

Pe lângă temperaturile extreme, poziția nordică a orașului aduce și noaptea polară. De la sfârșitul lunii noiembrie până la mijlocul lunii ianuarie, soarele nu se ridică deloc deasupra orizontului. Întunericul prelungit, combinat cu frigul, pune o presiune considerabilă asupra organismului. Pentru a trece mai ușor prin această perioadă, locuitorii trebuie să acorde o atenție deosebită ritmului zilnic. Medicii locali recomandă un program regulat de somn, încăperi bine iluminate și mișcare. Lămpile speciale pentru terapia cu lumină pot ajuta la reglarea ritmului somnului, iar activitățile sociale contribuie la reducerea izolării. Lipsa îndelungată a luminii solare poate favoriza și deficitul de vitamina D. De aceea, specialiștii recomandă evaluarea nivelului acesteia și stabilirea unei eventuale suplimentări împreună cu medicul. În ciuda acestor dificultăți, Norilsk are o viață urbană activă. Cei aproximativ 176.000 de locuitori au la dispoziție restaurante, cafenele, teatre și transport public, iar activitățile cotidiene continuă chiar și în lunile cele mai întunecate.

Un motiv important pentru care oamenii s-au stabilit aici îl reprezintă locurile de muncă. Împrejurimile orașului sunt extrem de bogate în resurse minerale, regiunea deținând unele dintre cele mai importante zăcăminte de nichel, paladiu și platină din lume. Mineritul și prelucrarea metalelor susțin de multă vreme economia locală. Locurile de muncă din industrie sunt însoțite însă de riscuri considerabile. Angajatorii încearcă să compenseze condițiile dificile prin salarii mai mari, dar veniturile nu pot elimina pericolele pentru sănătate. Potrivit unui reportaj NBC News, activitățile industriale au transformat Norilsk într-unul dintre cele mai poluate orașe de pe planetă. În anii anteriori, complexul metalurgic elibera anual în atmosferă aproximativ 1,8–2 milioane de tone de dioxid de sulf, cantitate estimată la aproape 1% din emisiile mondiale ale acestui gaz și mai mare decât emisiile anuale totale ale mai multor țări dezvoltate. Între timp, emisiile au scăzut: potrivit datelor publicate de grupul Nornickel, în 2025 unitățile sale industriale din Norilsk au emis aproximativ 1,15 milioane de tone de dioxid de sulf.

Consecințele poluării depășesc cu mult zona industrială. Ploile acide provocate de dioxidul de sulf au distrus întinderi de tundră și păduri de taiga din jurul orașului, în timp ce metalele grele au contaminat râurile și solul regiunii. Efectele se resimt și asupra populației. Poluarea industrială a fost asociată cu o frecvență ridicată a afecțiunilor respiratorii și a unor forme de cancer. Potrivit unor estimări mai vechi, speranța de viață a muncitorilor din fabricile din Norilsk era, în medie, cu zece ani mai mică decât media Rusiei. Norilsk rămâne astfel un loc al contrastelor puternice: un oraș în care oamenii au învățat să construiască pe pământ înghețat, să trăiască săptămâni întregi fără soare și să mențină legături vitale cu exteriorul în condiții dificile. Cu toate acestea, generații întregi de familii continuă să își lege viața de acest oraș, în ciuda frigului, izolării și problemelor de mediu.