Cel mai lung tunel subacvatic din lume este, încet-încet, dat uitării

Tunelul Seikan face legătura între insulele Honsu și Hokkaido. În prima dintre acestea se află multe dintre marile orașe ale Japoniei, inclusiv Tokyo, Osaka și Kyoto, iar Hokkaido, în nord, este, de asemenea, o destinație populară. Poate părea surprinzător la prima vedere, dar tunelul a fost proiectat în primul rând pentru circulația trenurilor, nu a automobilelor. Cu o lungime de 53,85 kilometri, aproximativ jumătate din construcție se află sub apă, cel mai adânc punct fiind la 240 de metri sub nivelul solului. La proiectare s-a acordat o atenție deosebită atât rezistenței la cutremure, cât și la tsunami, două fenomene naturale care au loc regulat în Japonia.

Tunelul Seikan a fost început în 1964 și finalizat abia în 1988. În anii 1950, feriboturile navigau prin strâmtoarea Cugaru, iar în 1954 un taifun a provocat distrugeri masive, omorând 1.400 de persoane. În urma tragediei, japonezii au decis că este nevoie de un tunel pentru a asigura trecerea în siguranță, indiferent de condițiile meteorologice. Aproximativ 3.000 de muncitori au fost implicați în procesul de construcție. La acea vreme, construirea unui tunel subacvatic era o muncă extrem de periculoasă. În cei 24 de ani necesari finalizării sale, au fost uciși în total 34 de muncitori. După ce lucrările au fost finalizate, trenurile au avut nevoie de doar 24 de minute pentru a străbate tunelul.

Pasagerii preferă acum să călătorească între insule cu avionul, atât din cauza orarelor mai frecvente, cât și pentru că este mai accesibil. Mulți cred că tunelul Seikan nu mai este necesar, dar acest lucru s-ar putea schimba în anii următori. Cu tot mai mulți turiști care acordă prioritate călătoriilor ecologice, este posibil ca serviciul de transport cu trenul, inclusiv prin tunelul Seikan, să se bucure de o renaștere în viitor.