Un lac întreg a dispărut în câteva ore: vârtejul uriaș a înghițit platforme petroliere și case

La 20 noiembrie 1980, lacul Peigneur, din statul american Louisiana, era un loc obișnuit pentru pescuit și recreere. Avea doar câțiva metri adâncime, iar pe malurile sale se aflau locuințe și grădini amenajate. Sub lac se întindea însă o vastă rețea de galerii săpate într-un zăcământ de sare aflat la sute de metri adâncime. În acea dimineață, muncitorii unei platforme de foraj contractate de compania petrolieră Texaco efectuau foraje de explorare. La un moment dat, ansamblul de foraj s-a blocat la aproximativ 374 de metri adâncime. Circa două ore și jumătate mai târziu, platforma a început să se încline, iar cei șapte membri ai echipajului au abandonat-o. Nu știau că sub ei se declanșase deja o catastrofă.

Odată ajunsă în subteran, apa dulce a început să dizolve sarea, lărgind rapid deschiderea și permițând unui volum tot mai mare de apă să se scurgă în galerii. Pe măsură ce procesul se accelera, la suprafață s-a format un vârtej uriaș care a început să atragă tot ce se afla în apropiere. Platforma petrolieră, al cărei turn de foraj avea aproximativ 45 de metri înălțime, a dispărut în apă, urmată de 11 barje, un remorcher, instalații industriale și numeroși copaci. Malurile au început să se prăbușească, iar aproximativ 28 de hectare de teren au fost înghițite, împreună cu construcții și porțiuni din grădinile aflate în apropiere. Un pescar aflat pe lac a reușit să ajungă la mal înainte ca vârtejul să îi înghită ambarcațiunea. În același timp, minerii aflați la sute de metri sub pământ au observat că apa invada galeriile. Alarma a fost declanșată rapid, iar aproximativ 50 de muncitori au reușit să se evacueze prin puțul minei. Pe măsură ce nivelul lacului scădea, Canalul Delcambre, prin care apa se scurgea în mod normal spre Golful Vermilion, și-a inversat cursul. Apa sărată a început să curgă dinspre coastă către bazinul golit, formând temporar o cascadă de aproximativ 50 de metri înălțime, o apariție neobișnuită în relieful aproape plat al Louisianei.

În zilele următoare, lacul s-a umplut din nou cu apă venită prin canal. Nouă dintre cele 11 barje înghițite de vârtej au reapărut ulterior la suprafață. Catastrofa a schimbat definitiv lacul Peigneur. Dintr-un bazin puțin adânc, cu apă dulce, acesta s-a transformat într-un lac salmastru, cu zone care ajung la aproximativ 60 de metri adâncime. Ecosistemul local s-a modificat, iar mina de sare inundată nu a mai fost redeschisă. Au urmat ani de procese și despăgubiri. În 1983, Diamond Crystal a primit 32 de milioane de dolari în urma unei înțelegeri extrajudiciare, iar proprietarii Live Oak Gardens au primit alte 12,8 milioane de dolari pentru pagubele produse.