Top 7 țări în care este aproape imposibil să obții cetățenia – condiții uluitoare

Deși marea majoritate a populației Qataruluieste formată din străini, acest lucru nu înseamnă deloc că țara facilitează naturalizarea. Este necesar să locuiești acolo cel puțin 25 de ani, cu cel mult două luni de întrerupere anuală. În plus, se cere cunoașterea limbii arabe și dovada „integrării sociale” – o condiție destul de subiectivă, folosită adesea pentru respingere. Din cauza unui sistem de cote, chiar și îndeplinirea criteriilor nu garantează succesul: anual doar 50 de persoane pot fi naturalizate. Iar cetățenia astfel obținută este limitată: nu oferă drept de vot și nu permite ocuparea de funcții publice alese.

Așezat în Himalaya, Bhutan are o abordare unică: progresul este măsurat printr-un indice al fericirii, iar din motive de protecție a mediului se percepe o taxă de 100 de dolari pe zi pentru turiști. Naturalizarea este practic imposibilă: conform legii din 1985, sunt necesari cel puțin 20 de ani de ședere continuă, cunoașterea limbii dzongkha, stăpânirea tradițiilor naționale și – cel mai greu de obținut – aprobarea expresă a regelui. Bhutan nu recunoaște dubla cetățenie, iar cetățenia prin naștere se acordă doar dacă ambii părinți sunt bhutanezi.

În a doua cea mai mare economie a lumii, obținerea cetățeniei este extrem de rară. Potrivit datelor din 2023, doar aproximativ 16.000 de străini au primit cetățenia chineză dintr-o populație de 1,049 miliarde – adică 0,0011 %. Sunt eligibile doar persoanele care au rude chineze sau un alt motiv special – evaluat în mod exclusiv de autorități. Obținerea cetățeniei chineze presupune renunțarea la cetățenia existentă, iar etnicii chinezi au prioritate.

În Japonia, cerințele legale sunt clare, însă greu de îndeplinit. Este necesară o ședere minimă de cinci ani – în practică mai degrabă zece –, precum și cunoștințe de limbă și cultură. Deși nu există un test oficial, solicitanții sunt intervievați, iar integrarea lor este evaluată. Japonia nu acceptă dubla cetățenie, iar numărul naturalizărilor este limitat: în 2023 au fost aprobate 8.800 de cereri, majoritatea aparținând etnicilor coreeni.

Nu e surprinzător că și această țară intră pe listă. Regulile privind cetățenia nu sunt publice, iar naturalizarea a avut loc doar în cazuri excepționale. Retorica oficială susține că toți coreenii din străinătate sunt cetățeni, însă practica nu confirmă acest lucru. Naturalizarea a apărut aproape exclusiv ca excepție istorică, de pildă în cazul coreenilor sovietici sau al celor care s-au întors ca soți ai unor femei japoneze. Statutul social este reglementat de sistemul songbun, iar părăsirea țării este posibilă doar cu permisiune specială.

Nici în Europa nu este totul simplu. Elveția are o procedură de naturalizare extrem de strictă și pe mai multe niveluri: cererea trebuie aprobată la nivel federal, cantonial și local. Este necesară o ședere de cel puțin zece ani (anterior 12), precum și competențe lingvistice într-una dintre limbile naționale. Practica diferă de la un canton la altul: în unele locuri, soarta cererii poate fi decisă chiar prin votul locuitorilor.

În cel mai mic stat al lumii, cetățenia este legată exclusiv de funcțiile asociate rolurilor ecleziastice și nu poate fi obținută prin naștere sau naturalizare. Cardinalii, membrii gărzii elvețiene, diplomații Sfântului Scaun sau alte persoane desemnate de Papă pot deține temporar cetățenia vaticană – atâta timp cât își exercită funcția. Legea fundamentală din 2023 a înăsprit și mai mult acest sistem, stabilind clar că doar credincioșii catolici și persoanele indispensabile funcționării structurilor ecleziastice sunt eligibile pentru cetățenie.