Muzeu subacvatic fragil: peste 100 de epave descoperite lângă Gibraltar

Arheologii au identificat până acum 151 de situri subacvatice, dintre care cele mai multe sunt epave, relatează The Guardian. Vestigiile acoperă o perioadă foarte lungă, de la secolul al V-lea î.Hr. până la nave din epoca celui de-al Doilea Război Mondial. Printre ele se află 23 de nave romane, patru vase medievale, dar și motorul și elicea unui avion din anii 1930. Felipe Cerezo Andreo, lector de arheologie la Universitatea din Cádiz, a subliniat că rezultatele nu au apărut întâmplător, ci după ani de muncă. El a declarat pentru Fox News că cercetarea echipei a schimbat radical ceea ce se știa anterior despre această zonă. Înainte de începerea Proiectului Herakles, în 2019, aici erau cunoscute doar patru situri subacvatice, iar după trei ani de activitate, cercetătorii aveau deja informații despre peste 150 de locuri documentate. Astfel, acestea pot fi studiate, protejate și prezentate publicului.

Pentru localizarea, cartografierea și analiza epavelor, echipa a combinat cercetarea istorică cu tehnologia modernă. Mai întâi au fost consultate arhive și colecții muzeale, iar pescarii și scafandrii din zonă au fost intervievați, deoarece cunosc fundul mării foarte bine. Ulterior, arheologii au folosit echipamente avansate de scanare marină și magnetometre, capabile să depisteze anomalii metalice și să indice poziția navelor îngropate sub sedimente. Fotogrammetria subacvatică se bazează pe sute sau chiar mii de fotografii suprapuse, realizate din unghiuri diferite în jurul unei epave. Un program recunoaște aceleași detalii în imagini, calculează poziția camerelor și generează un nor de puncte, din care rezultă o suprafață digitală texturată. Cu repere de scară și măsurători de control, modelul poate oferi informații despre distanțe, forme și degradare, fără mutarea obiectelor. Apa tulbure, lumina slabă și particulele în suspensie pot reduce precizia, de aceea documentarea necesită trasee de fotografiere bine planificate.

În Antichitate, Golful Algeciras oferea navigatorilor o zonă largă, adâncă și bine adăpostită, potrivită pentru ancorare înainte sau după traversarea strâmtorii. Această configurație a favorizat legăturile dintre țărmurile sudice ale Peninsulei Iberice și nordul Africii, precum și transportul mărfurilor între Atlantic și Mediterana occidentală. În timp, golfurile, punctele de ancoraj și așezările de pe coastă au format o rețea maritimă activă, nu doar un simplu traseu de trecere. De aceea, fundul mării poate păstra urme ale unor activități repetate, de la escale comerciale până la mișcări militare. Cele mai multe dintre epavele consemnate datează din secolele al XVIII-lea, al XIX-lea și al XX-lea. Sub nisip se află însă și nave mai vechi, feniciene, punice și romane. Potrivit lui Andreo, golful a avut o importanță majoră încă din Antichitate, iar așezări precum Carteia și Iulia Traducta foloseau aceste ape ca principal port. Epavele mai noi sunt mai ușor de observat, însă sub ele se păstrează vestigii care reflectă istoria navigației atât în Mediterană, cât și în Atlantic.

O mare parte dintre cele 151 de situri este amenințată de degradare. Andreo spune că multe nave se află într-o stare critică, iar cele mai mari pericole vin din activitatea umană: lucrările portuare, construcțiile și furtul de obiecte. Unele epave sunt expuse direct pe fundul mării, devenind vulnerabile la eroziune. O altă problemă este alga invazivă Rugulopteryx okamurae, care modifică puternic mediul marin și îngreunează atât conservarea, cât și cercetarea vestigiilor. Din acest motiv, echipa Herakles pune accent pe documentarea neinvazivă, prin fotogrametrie și modele tridimensionale, pentru a înregistra siturile înainte ca ele să dispară, în conformitate cu principiile UNESCO privind conservarea la locul descoperirii. Cercetătorii pregătesc un parc subacvatic și experiențe de realitate virtuală, care ar permite publicului să exploreze siturile fără a le afecta. Scopul este ca oamenii să privească aceste nave scufundate ca pe niște muzee aflate sub mare, deoarece protejarea lor înseamnă și păstrarea paginilor care explică cine suntem astăzi.