Satul izolat unde ajungi doar cu barca, iar localnicii vorbesc propria limbă

Kumzar se află la extremitatea nordică a Peninsulei Musandam, lângă una dintre cele mai importante rute maritime ale lumii. Vizitatorii ajung de regulă cu barca din Khasab, deoarece niciun drum nu traversează munții până la așezare. Cu o ambarcațiune cu motor, călătoria durează aproximativ o oră. Peisajul este neobișnuit: versanții abrupți par să se ridice direct din mare, iar casele sunt înghesuite pe o fâșie îngustă de coastă. De secole, apropierea apei a influențat viața comunității. Pescuitul rămâne una dintre principalele surse de venit, în special cel de sardine și ton.

Deși nu există șosea până aici, satul dispune astăzi de mai multe servicii de bază pentru comunitate, inclusiv o școală, magazine și moschei. Pe lângă pescuit, localnicii se ocupă și de creșterea caprelor. Clima dictează însă în mare măsură ritmul vieții. Vara, căldura extremă face localitatea aproape nelocuibilă, iar majoritatea familiilor au două locuințe. După sezonul de iarnă al sardinelor, Kumzar se golește aproape complet. La sfârșitul lui aprilie sau începutul lui mai, locuitorii pleacă cu barca spre Khasab, unde petrec mare parte din vară.

În oraș există chiar un cartier asociat comunității, Harat al-Kumzari, aflat aproape de coastă. Migrația sezonieră este legată și de muncă: sardinele sunt pescuite mai ales în lunile răcoroase, iar vara se coc curmalele din zona Khasab. Mulți locuitori din Kumzar lucrează atunci în plantații și participă la recoltare. Când perioada cea mai fierbinte se încheie, familiile se întorc în sat, odată cu începutul unui nou sezon de pescuit. Acest ritm, păstrat de secole, continuă să organizeze viața comunității.

Una dintre cele mai aparte moșteniri ale satului este limba kumzari. Aceasta este clasificată în grupul limbilor iraniene de sud-vest și a fost puternic influențată de arabă. Vocabularul său conține și împrumuturi de origine engleză și portugheză. Kumzari este vorbită în prezent de aproximativ 4.000–5.000 de persoane și este considerată vulnerabilă. Situația ei este complicată de faptul că araba câștigă teren în rândul generațiilor tinere, iar unele familii folosesc tot mai mult araba și în comunicarea cu copiii.

De secole, Kumzar s-a adaptat izolării geografice și mediului dur fără să-și piardă elementele esențiale ale modului de viață. Tocmai această combinație dintre mare, migrație sezonieră și limbă proprie îi păstrează caracterul distinct la marginea nordică a Omanului.