Au peste 70 de ani, dar încă se scufundă fără butelii: legendarele femei ale mării din Coreea

Numele haenyeo înseamnă aproximativ „femeie a mării” și desemnează comunitatea de scufundătoare din Jeju. Pentru ele, scufundarea este mai mult decât o meserie aparte: este o tradiție veche de secole, transmisă de la o generație la alta. Femeile adună scoici, arici de mare, abalone, castraveți de mare și alge, fără echipament autonom de respirat. Folosesc echipament de bază și unelte simple de colectare, dar sub apă se bazează exclusiv pe aerul inspirat înainte de scufundare. De obicei rămân sub apă în jur de un minut, uneori mai mult, iar când revin la suprafață scot un sunet caracteristic, asemănător unui fluierat, numit sumbisori. Sunetul nu este doar o trăsătură distinctivă a haenyeo, ci face parte din ritmul respirației dintre două coborâri. El apare când femeile expiră după revenirea la suprafață și inspiră din nou rapid înainte de următoarea scufundare.

Pauza petrecută la suprafață are și un rol de siguranță, deoarece intervalele prea scurte între scufundările repetate în apnee pot crește riscul unor probleme legate de decompresie. Metoda cere o condiție fizică remarcabilă. Scufundările ajung de regulă la aproximativ zece metri, însă cele mai experimentate haenyeo pot coborî până la 20 de metri. Performanța este impresionantă, dar scufundarea repetată cu respirația ținută nu este lipsită de riscuri. Printre acestea se numără pierderea cunoștinței provocată de lipsa de oxigen, barotraumele, edemul pulmonar de imersiune și, mai rar, boala de decompresie. Un studiu realizat pe haenyeo cu vârste între 56 și 83 de ani a arătat că femeile mai în vârstă tind să reducă voluntar durata și frecvența scufundărilor, adaptând efortul la capacitatea organismului.

SE SCUFUNDĂ ȘI DUPĂ 70 DE ANI

Tocmai această adaptare ajută la explicarea uneia dintre cele mai neobișnuite caracteristici ale comunității: multe femei continuă să intre în mare și la vârste înaintate. La sfârșitul anului 2025, în Jeju mai erau înregistrate 2.371 de haenyeo, iar 63,3% dintre ele aveau cel puțin 70 de ani. Peste 90% trecuseră de 60 de ani. Cultura lor de scufundare a fost înscrisă în 2016 pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO. Dimensiunea declinului devine mai clară dacă numărul actual este comparat cu cel de acum mai bine de un deceniu. În 2013, când era pregătită candidatura pentru lista UNESCO, în Jeju existau peste 4.500 de haenyeo. Până la sfârșitul lui 2025, numărul lor scăzuse aproape la jumătate, în principal pe fondul îmbătrânirii comunității și al numărului redus de noi scufundătoare. În mod tradițional, pregătirea începea de tinere, adesea în adolescență și mai întâi în ape puțin adânci. În funcție de experiență și pricepere, haenyeo sunt împărțite în trei categorii: hagun pentru cele mai puțin experimentate, junggun pentru nivelul intermediar și sanggun pentru cele mai experimentate. Acestea din urmă au un rol important în comunitate și transmit cunoștințele celor cu mai puțină experiență.

MAREA A SCHIMBAT ȘI ROLURILE DIN FAMILIE

Importanța haenyeo depășește însă tehnicile de scufundare. Cultura lor a influențat puternic și organizarea socială din Jeju. În multe familii, scufundătoarele asigurau o parte importantă a veniturilor, astfel că rolul lor economic a devenit mai puternic decât era obișnuit în societatea sud-coreeană. În unele comunități, bărbații au ajuns să se implice mai mult în gospodărie și în creșterea copiilor. Din acest motiv, societatea din Jeju este descrisă uneori drept semimatriarhală sau, mai exact, matrifocală. Puterea economică a femeilor nu a însemnat însă o inversare completă a rolurilor. În viața politică și religioasă, pozițiile de conducere au rămas istoric în mare parte masculine, iar moștenirea a fost organizată în principal pe linie bărbătească. Situația specială a haenyeo s-a manifestat mai ales în susținerea familiilor și în economia locală.

TOT MAI PUȚINE TINERE ALEG ACEASTĂ VIAȚĂ

Astăzi, tocmai transmiterea acestei tradiții către generațiile următoare a devenit una dintre cele mai mari provocări. Turismul și alte domenii de pe uscat oferă tinerelor mai multe alternative profesionale, în timp ce munca de haenyeo rămâne extrem de solicitantă fizic. La dificultățile profesiei se adaugă și schimbările de mediu. Încălzirea apei mării, poluarea și transformarea ecosistemului marin reduc zonele de pescuit de care depind haenyeo. Schimbările climatice amenință astfel nu doar viața marină, ci și supraviețuirea acestei tradiții vechi de secole.

Pentru a păstra meseria, în Jeju funcționează două școli dedicate haenyeo, unde sunt pregătite noi scufundătoare. Cursurile teoretice și practice includ tehnici de scufundare și respirație, dar și informații despre ecosistemul marin și cultura comunității. Lumea haenyeo a inspirat-o și pe scriitoarea americană Lisa See, care le-a dedicat romanul „Insula femeilor mării”. Înainte de a-l scrie, autoarea a făcut cercetări ample și a călătorit în Jeju, unde a intervievat scufundătoare în vârstă pentru a le înțelege cât mai exact viața și tradițiile.