Veneția tropicală, unde copiii merg la școală cu barca

Nueva Venecia se află în nordul Columbiei, în regiunea caraibiană, pe apele lagunei Pajaral, parte a complexului lagunar Ciénaga Grande de Santa Marta. Casele sunt construite pe piloni din lemn, iar în locul străzilor există trasee navigabile. În jur de 3.000 de oameni locuiesc aici, potrivit estimărilor recente, iar istoria comunității depășește 170 de ani. Predecesorul satului actual, El Morro, a apărut în 1847, când pescarii dintr-o așezare din apropiere s-au mutat mai adânc în zona lagunelor. Pescuitul a rămas de atunci principala sursă de trai, iar cunoștințele necesare sunt transmise din generație în generație. Legătura cu apa nu este doar practică, ci organizează aproape fiecare aspect al vieții cotidiene.

Numele de astăzi este legat de Ismael Ambrosio Moreno. Veteranul de război le-a arătat localnicilor imagini cu Veneția, iar aceștia au observat asemănarea dintre canalele orașului italian și propria lor așezare. La propunerea lui Moreno, El Morro a devenit Nueva Venecia, adică Noua Veneție. Cele două „Veneții” arată foarte diferit, dar apa este esențială pentru ambele. În Nueva Venecia, aproape fiecare familie are o canoe sau o barcă, folosită pentru a ajunge la vecini, magazine, școală ori biserică. Ambarcațiunile sunt adesea construite, reparate și vopsite chiar de localnici, iar pe ele apar inscripții religioase, titluri de cântece sau mesaje personale. Comunitatea are școală, biserică, centru medical, magazine și teren sportiv, toate adaptate vieții pe apă.

Fotbalul ocupă un loc important. Copiii jucau înainte pe o mică suprafață de pământ, care era deseori inundată în sezonul ploios. În 2015, cu sprijinul fotbalistului columbian Radamel Falcao și al mai multor parteneri publici și privați, a fost inaugurat un teren nou, construit pe piloni deasupra apei. Peisajul așezării este definit de palafitos, casele ridicate pe piloni. Multe sunt vopsite în culori vii, iar această formă de construcție permite de generații adaptarea la viața în mijlocul lagunei. Peisajul cultural al așezărilor pe piloni din Ciénaga Grande de Santa Marta figurează din 2013 pe lista indicativă a patrimoniului mondial UNESCO. Separat, Ciénaga Grande de Santa Marta are statut de rezervație a biosferei UNESCO din anul 2000. Izolarea nu înseamnă că sărbătorile sunt lipsite de viață. În perioada celebrului carnaval din apropiata Barranquilla, Nueva Venecia organizează propriile festivități, iar bărcile devin parte a celebrării.

La fel de importantă este sărbătoarea Virgen del Carmen, protectoarea pescarilor și marinarilor. Statuia sfintei este purtată prin sat pe o barcă împodobită, urmată de alte ambarcațiuni cu muzică și participanți la procesiune. În ultimii ani, Hydrilla verticillata, o plantă acvatică invazivă, a devenit o problemă tot mai serioasă. Ea formează covoare dense de vegetație care blochează canalele, reduc circulația apei și îngreunează deplasarea bărcilor. Plasele pescarilor se încurcă ușor în vegetație, iar traseele folosite zilnic devin tot mai greu de parcurs. Localnicii încearcă să deschidă culoare prin plante, însă Hydrilla se răspândește rapid și poate ocupa din nou zonele curățate.

Problema nu afectează doar pescuitul și transportul. În Nueva Venecia, apa potabilă trebuie adusă cu barca din alte zone ale sistemului lagunar, iar vegetația densă îngreunează inclusiv aceste curse esențiale pentru aprovizionarea locuitorilor. Într-o comunitate în care laguna este în același timp drum, loc de muncă și sursă de trai, efectele se resimt în aproape fiecare parte a vieții cotidiene. Hydrilla poate fi îndepărtată manual sau mecanic, însă combaterea unei infestări extinse necesită resurse importante și intervenții repetate. Una dintre marile întrebări pentru anii următori este dacă răspândirea plantei va putea fi controlată suficient pentru ca modul de viață unic din Nueva Venecia să poată continua.