A plecat să înconjoare lumea pe jos și s-a întors acasă după 28 de ani. Povestea unei călătorii extraordinare

Luni, 2 noiembrie, sute de oameni l-au întâmpinat în orașul britanic Hull pe Karl Bushby, un aventurier în vârstă de 57 de ani, care și-a petrecut aproape jumătate din viață încercând să realizeze una dintre cele mai neobișnuite expediții din lume. Plecat în 1998 din Chile, acesta a străbătut aproximativ 50.000 de kilometri, traversând patru continente și circa 30 de țări, înainte de a ajunge din nou la casa mamei sale. Expediția, botezată „Goliath Expedition”, a început la 1 noiembrie 1998, în Punta Arenas, unul dintre cele mai sudice orașe din Chile. Bushby avea atunci 28 de ani, fusese parașutist în armata britanică și dispunea de doar câteva sute de dolari.

Și-a impus două reguli pe care a refuzat să le încalce: nu avea voie să folosească mijloace de transport pentru a avansa pe traseu și nu se putea întoarce acasă înainte de încheierea călătoriei. Putea să întrerupă expediția din motive administrative sau logistice, dar trebuia să reia drumul din punctul în care îl lăsase. Ideea unei asemenea aventuri apăruse cu câțiva ani înainte, după ce tatăl său îi povestise despre o discuție privind posibilitatea de a merge pe jos din Londra până la New York, traversând Asia și Strâmtoarea Bering.

PRIN JUNGLĂ, PESTE MĂRI ÎNGHEȚATE ȘI GRANIȚE APROAPE IMPOSIBIL DE TRECUT

Din Chile, Bushby a mers spre nord, traversând America de Sud și apoi America Centrală. Unul dintre primele obstacole majore a fost Darién Gap, regiunea de junglă dintre Columbia și Panama, cunoscută pentru terenul dificil, lipsa infrastructurii și pericolele reprezentate de grupările criminale. În Mexic, aventurierul a fost amenințat cu arma, iar în Panama a avut probleme cu autoritățile. Totuși, niciunul dintre aceste episoade nu l-a determinat să renunțe. În 2006, după ce a traversat America de Nord, a ajuns în Alaska și a încercat una dintre cele mai periculoase etape ale expediției: traversarea Strâmtorii Bering către Rusia. Împreună cu un însoțitor, a parcurs aproximativ 90 de kilometri peste gheața instabilă și prin apă înghețată, într-o zonă în care condițiile meteorologice se pot schimba rapid. Reușita a fost urmată însă de o nouă problemă. Cei doi au fost reținuți de autoritățile ruse pentru trecerea neautorizată a frontierei și au riscat deportarea. Ulterior, dificultățile legate de vize au transformat traversarea Rusiei într-un proces care a durat aproape un deceniu. În 2012, după ce i-a fost refuzată o nouă viză, Bushby a organizat chiar și un marș de protest de la Los Angeles până la ambasada Rusiei din Washington, încercând să obțină documentele necesare pentru continuarea expediției.

A TRAVERSAT MAREA CASPICĂ ÎNOTÂND, ÎNTR-O EXPEDIȚIE DE 31 DE ZILE

Călătoria a fost întârziată și de pandemia de COVID-19, de probleme financiare și de schimbările geopolitice care au făcut imposibilă continuarea pe anumite rute terestre. Unul dintre cele mai neobișnuite episoade a avut loc în 2024, când Bushby a decis să traverseze Marea Caspică înotând. Traversarea a durat 31 de zile, cu sprijinul unei echipe logistice, și i-a permis să evite rutele terestre blocate de restricțiile de frontieră. Britanicul a recunoscut că nu este un înotător deosebit de bun. A folosit un costum de neopren și o vestă de flotabilitate, deplasându-se printr-o tehnică proprie, care combina plutirea cu mișcările de înot. Ultimul mare obstacol a fost Canalul Mânecii. Pentru că nu a primit permisiunea de a traversa pe jos Tunelul Mânecii, Bushby a ales din nou apa. Pe 5 octombrie 2026 a ajuns pe țărmul britanic, în apropiere de Dover, după ce a traversat canalul înot. De acolo mai avea aproximativ 400 de kilometri până la Hull, orașul natal.

REÎNTÂLNIREA CU FAMILIA, DUPĂ APROAPE TREI DECENII

La 2 noiembrie, exact la 28 de ani și o zi după plecarea din Chile, Bushby a ajuns în Hull, după ce traversase podul Humber cu o zi înainte. Sute de oameni îl așteptau în centrul orașului. În Queen Victoria Square, aventurierul a fost întâmpinat de reprezentanții autorităților locale și de o mulțime care i-a urmărit ultimii pași. Apoi și-a continuat drumul spre casa mamei sale, locul în care expediția trebuia să se încheie. Revenirea a însemnat și o reîntâlnire cu familia pe care o văzuse foarte rar în ultimele decenii. Fiul său este acum adult, iar Bushby și-a cunoscut pentru prima dată nepoata, în vârstă de 12 ani. Deși aventura s-a întins pe aproape trei decenii, britanicul a explicat că numai aproximativ 15 ani au fost petrecuți efectiv mergând. Restul timpului a fost consumat de așteptarea vizelor, organizarea etapelor, căutarea finanțării și obstacolele care l-au împiedicat să continue. La întoarcere, Bushby a insistat că realizarea nu îi aparține exclusiv. De-a lungul drumului, a primit ajutor de la numeroși oameni, organizații și autorități din țările traversate. Povestea expediției va face și obiectul unui documentar realizat de regizorul Werner Herzog. După 28 de ani în care fiecare decizie a fost legată de următoarea etapă a drumului, Karl Bushby trebuie acum să se obișnuiască cu o situație pe care nu a mai cunoscut-o de foarte mult timp: nu mai are de mers nicăieri pentru a ajunge acasă.