Aproape 30 de ani pe jos în jurul lumii: cele două locuri unde fostul soldat și-a simțit viața în pericol

Karl Bushby a fost parașutist înainte să devină „nomad cu normă întreagă”, iar anii de armată i-au antrenat atât rezistența fizică, cât și orientarea în teren. „Expediția Goliat”, cum și-a botezat aventura, a început în 1998, la Punta Arenas, în sudul Chile, și l-a purtat prin Americi, Asia și Europa, pe o distanță de peste 36.000 de mile – aproape 58.000 de kilometri. De-a lungul expediției nu a acceptat să urce în avion sau în tren și nici măcar într-o barcă: acolo unde a fost apă, a înotat. A traversat astfel Marea Caspică, pentru că la acel moment Rusia și Iranul i s-au părut prea periculoase, iar la final de drum îl așteaptă încă o provocare: Strâmtoarea Mânecii, dintre Franța și Marea Britanie.

După atâtea continente, Karl spune că doar două locuri l-au făcut cu adevărat să se teamă pentru viața lui. Primul este celebra regiune Darién, fâșia de junglă și mlaștini care leagă (sau, mai degrabă, rupe) America Centrală de America de Sud, la granița dintre Panama și Columbia. Aici, aventurierul povestește că s-a trezit „în mijlocul unei zone de război”. Darién este o trecere de aproximativ 96 de kilometri, cu munți, râuri, pădure tropicală deasă, căldură sufocantă și ploi torențiale. Țânțarii purtători de boli, crocodilii, șerpii veninoși și plantele toxice transformă fiecare pas într-un test. Peste acest decor natural se suprapune un strat și mai periculos: carteluri, plantații de droguri, rețele de traficanți de persoane și bande violente care controlează traseele migranților.

– a povestit Bushby pentru CBS News, descriind un loc unde o rătăcire, o infecție sau o întâlnire greșită pot fi fatale. Al doilea loc pe care îl menționează ca fiind cu adevărat înfricoșător este Strâmtoarea Bering, trecerea înghețată dintre Alaska și Rusia, la granița dintre Oceanul Pacific și Oceanul Arctic. Nici aici nu a acceptat să urce pe o ambarcațiune: a traversat strâmtoarea în 2005–2006, mergând pe sloiuri de gheață și înotând prin porțiunile de apă deschisă. A avut noroc de una dintre cele mai reci ierni, cu temperaturi care au coborât până la –35 °C, suficient de scăzute pentru ca gheața să-l suporte. Vântul, de obicei năprasnic în zonă, a fost aproape inexistent în perioada traversării, iar aceste condiții rare i-au permis să ajungă pe celălalt țărm în 14 zile. Pe drum s-a întâlnit și cu un urs polar – o reamintire brutală a faptului că aceasta este o regiune unde omul este doar o apariție trecătoare. „Ești într-o lume foarte serioasă, care te va ucide în 20 de minute dacă greșești”, rezumă Bushby experiența din Bering.

Traversarea nu s-a încheiat însă odată cu ieșirea la mal. Ajuns în Siberia, împreună cu americanul Dimitri Kieffer, a fost arestat de autoritățile ruse pentru intrare ilegală, apoi deportat spre Marea Britanie. Chiar și așa, expediția nu s-a oprit; britanicul a reluat traseul acolo unde fusese nevoit să-l întrerupă, fidel principiului său de „linie neîntreruptă” în jurul lumii. Aflat acum aproape de final, cu destinația Hull – orașul său natal din Anglia – la orizont, Karl Bushby recunoaște că adevărata teamă abia acum începe. După aproape trei decenii în care viața lui a fost definită de mers, hărți și obiective îndepărtate, ideea întoarcerii la o existență „normală” i se pare uneori mai înspăimântătoare decât jungla din Darién sau gheața din Bering. „Este ca și cum viața ta de până acum s-ar încheia brusc, cu tot cu scopurile ei”, a spus el.