O oră lângă acest lac putea fi mortală. Povestea unuia dintre cele mai radioactive locuri din lume O oră lângă acest lac putea fi mortală. Povestea unuia dintre cele mai radioactive locuri din lume
ILUSTRAȚIE
Foto: Shutterstock

2026-11-22

  • Drive
  • Mapamond
  • O oră lângă acest lac putea fi mortală. Povestea unuia dintre cele mai radioactive locuri din lume

O oră lângă acest lac putea fi mortală. Povestea unuia dintre cele mai radioactive locuri din lume

Una dintre cele mai secrete instalații nucleare sovietice a provocat o contaminare ale cărei urmări se resimt și după zeci de ani. Lacul Karaceai, din sudul Munților Ural, a fost cândva o întindere obișnuită de apă, înainte să devină unul dintre cele mai contaminate radioactiv locuri din lume. Astăzi este complet acoperit, dar deșeurile radioactive rămân o problemă gravă.

Situat în Rusia, aproape de granița cu Kazahstanul, fostul lac poartă un nume de origine turcică, tradus aproximativ prin „pârâu negru”. Istoria sa s-a schimbat la începutul Războiului Rece, când autoritățile sovietice au început să îl folosească pentru depozitarea deșeurilor radioactive provenite de la complexul nuclear Maiak, construit începând din 1945. Instalația fusese destinată în principal producerii plutoniului necesar fabricării bombelor atomice. Lângă complex a fost construit și un oraș întreg, Celiabinsk-40, a cărui existență a rămas secretă decenii la rând, localitatea fiind omisă inclusiv de pe hărți.

CUM A DEVENIT LACUL UN DEPOZIT RADIOACTIV

După bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki, Uniunea Sovietică urmărea să ajungă din urmă Statele Unite în cursa înarmării nucleare. Graba a împins măsurile de siguranță pe plan secund, atât la construirea și exploatarea complexului Maiak, cât și în gestionarea deșeurilor. La început, deșeurile radioactive lichide erau deversate în râul Techa. În 1951, pagubele ecologice deveniseră atât de mari, încât autoritățile au căutat o altă soluție: evacuarea deșeurilor radioactive în lacul Karaceai. Activitatea complexului a afectat grav sănătatea angajaților și a locuitorilor din împrejurimi. Printre simptomele persoanelor expuse se numărau căderea părului, febra, vărsăturile, slăbiciunea și pierderea accentuată în greutate. Conducerea sovietică încerca să ascundă aceste probleme, iar în 1957 a avut loc un nou dezastru.

DEZASTRUL MUȘAMALIZAT

În septembrie 1957, defectarea sistemului de răcire al unui rezervor cu deșeuri radioactive a provocat o explozie. Vântul a împrăștiat substanțele radioactive eliberate pe o suprafață întinsă, afectând zone în care trăiau aproximativ 270.000 de locuitori. Accidentul a rămas cunoscut drept dezastrul de la Kîștîm. Autoritățile au încercat să ascundă și acest episod. În 1967, seceta a lăsat descoperită o parte din fundul lacului, iar vântul a purtat spre așezările din jur praful ridicat din sedimentele radioactive. Astfel, contaminarea nu mai era legată doar de apă, ci și de particulele transportate prin aer.

O SINGURĂ ORĂ PUTEA FI MORTALĂ

Contaminarea ajunsese la niveluri extreme. Potrivit unui studiu de specialitate publicat în 1993, până în 1990 lacul acumulase aproximativ 120 de milioane de curie de radioactivitate, echivalentul a circa 4,44 exabecquereli. O parte dintre substanțele periculoase pătrunseseră și în apele subterane. Măsurătorile din 1990 indicau, în cele mai periculoase puncte, lângă zona de evacuare a deșeurilor, niveluri de până la 600 de roentgeni pe oră, echivalente cu aproximativ 6 sieverți pe oră în cazul expunerii la radiații gamma. O persoană aflată acolo fără protecție putea primi într-o singură oră o doză mortală de radiații. După ridicarea parțială a secretului asupra activităților nucleare sovietice, cercetătorii au putut studia mai amănunțit efectele asupra sănătății. Investigațiile în rândul populației din apropierea complexului Maiak au evidențiat o legătură între expunerea la radiații și riscul crescut de apariție a unor forme de cancer, inclusiv leucemia.

Image
ILUSTRAȚIE
Foto: Shutterstock
Betonnal és kővel fedték le a tó medrét

LACUL A FOST ACOPERIT CU PIATRĂ ȘI BETON

Pentru limitarea contaminării, autoritățile au derulat un proiect estimat la 263 de milioane de dolari. Bazinul lacului Karaceai a fost umplut cu pământ, pietre și elemente speciale din beton, pentru a împiedica răspândirea sedimentelor radioactive. Lucrările de umplere s-au încheiat în 2015, când suprafața de apă deschisă a dispărut complet. Deși intervenția a redus pericolul imediat, substanțele radioactive infiltrate în pânza freatică impun în continuare monitorizarea permanentă a zonei.

Urmărește canalele noastre de socializare pentru a nu pierde conținutul nostru actualizat constant: ne găsești pe TikTok , Instagram , YouTube și Facebook ca Drive Magazine Romania!