5 animale periculoase din Marea Adriatică de care e mai bine să te ții departe

În ultimii ani a fost observat tot mai des în Adriatica, pe fondul încălzirii apelor mediteraneene: specia își extinde arealul spre nord. Este un prădător și necrofag lacom, consumă corali, arici de mare și chiar pești mici, astfel că înmulțirea lui poate destabiliza pe termen lung lanțul trofic local. Nu este agresiv, însă contactul cu perii cu venin provoacă o senzație intensă de arsură, umflătură, iritație, uneori greață, amețeală și disconfort de durată. Ce facem: nu frecăm zona afectată, îndepărtăm firele rămase în piele cu penseta, apoi clătim cu oțet sau aplicăm o soluție pe bază de oțet.

Îl întâlnim mai ales în zonele stâncoase, aproape de țărm. Deși mic și lent, nu e deloc nesemnificativ: prezența lui e utilă, pentru că reglează creșterea algelor și ajută la menținerea sănătății fundului mării și a recifelor. Își folosește țepii pentru apărare; dacă pășim neatenți pe el, țepii se pot rupe ușor în talpă. Ce facem: înmuiem zona afectată în apă caldă pentru a înmuia țepii, apoi îi extragem, unul câte unul, cu penseta. Dezinfectăm bine la final și verificăm dacă au rămas fragmente. Nu încercăm să stoarcem sau să răzuim, fiindcă putem împinge țepii mai adânc.

Originar din Oceanul Indian și Marea Roșie, își extinde arealul și spre Adriatica. Aspectuos, cu înotătoare ca un evantai și dungi roșu-alb-maronii, dar cei 13 spini ai înotătoarei dorsale pot produce înțepături dureroase. În ape puțin adânci se întunecă la culoare, fiind mai greu de observat. De regulă nu atacă, însă abordează-l cu prudență: veninul provoacă, în cazurile obișnuite, durere intensă, edem, greață și amețeală, iar în cazuri rare pot apărea complicații serioase. După o astfel de înțepătură este recomandat consult medical.

Frecventă de mult timp lângă țărmurile adriatice, preferă fundurile stâncoase, bogate în crăpături. Poate ajunge la 1,5 metri și 15 kilograme; vânează noaptea pești și crustacee. Nu atacă oamenii, dar, provocată, poate mușca adânc cu dinții ei foarte ascuțiți, cu risc de infecție bacteriană. Evitați să băgați mâna în crăpături și potențiale adăposturi. În Dalmația este consumată uneori ca delicatesă: la grătar, prăjită sau fiartă.

Întâlnită anterior mai ales în Atlantic și Mediterană, în ultimele decenii apare mai des și pe țărmurile Adriaticii. Numele vine de la desenul de pe clopot, care amintește de o busolă. Clopotul poate atinge 30 cm în diametru, iar tentaculele pot avea până la un metru. Nu este ostilă, dar contactul cu tentaculele provoacă înțepături dureroase, iritație și arsuri la nivelul pielii. Ce facem: clătim cu apă de mare (apa dulce este contraindicată), nu frecăm, dezinfectăm cu oțet, apoi aplicăm cât mai repede un gel calmant, de pildă pe bază de aloe vera. Îndepărtăm și resturile de tentacule lipite; durerea poate fi ameliorată și cu o baie fierbinte.