O realizare inginerească veche de milenii care răcorește și astăzi orașele din deșert

 Turnurile de ventilație exploatează briza răcoroasă direcționând-o în jos, în casă sau în spații de depozitare subterane, unde pot fi răcite, de exemplu, alimentele perisabile. Deși Iranul dispune și astăzi de un număr semnificativ de astfel de instalații și consideră ideea o comoară națională, este posibil ca dispozitive similare să fi fost utilizate încă de pe vremea faraonilor egipteni și a vechiului Imperiu Persan.

Cele mai multe turnuri de ventilație au formă dreptunghiulară și au prize pe toate cele 4 laturi pentru a prinde eficient vântul care suflă din mai multe direcții. Cu toate acestea, unele așezări au adesea o singură intrare pentru a preveni pătrunderea în case a vântului aspru, prăfos și deșertic care suflă dinspre nord. Vânturile mai reci care suflă de la înălțime sunt direcționate în jos prin fante verticale înguste, împingând aerul cald din interiorul clădirilor în sus și scoțându-l printr-o deschidere de cealaltă parte a paravanului. Acest lucru face ca interiorul casei să se simtă mai rece decât exteriorul.

Turnurile de ventilație, la fel ca și canalele subterane de apă, numit qanat, au devenit în mare parte depășite de tehnologia modernă și sunt în prezent o relicvă a vremurilor de demult.

În mai multe localități, banii proveniți din turism sunt cheltuiți pentru renovarea și conservarea caselor vechi, protejând astfel pentru generațiile viitoare turnurile de ventilație mereu eficiente.