Iarna sunt -40 de grade, vara aproape 40: capitala cu una dintre cele mai extreme clime din lume

Ulaanbaatar se află în partea central-nordică a Mongoliei, în valea râului Tuul, la aproape 1.350 de metri altitudine. Este înconjurat de patru munți și se află la mii de kilometri de mările care ar putea tempera clima. Altitudinea și poziția din interiorul continentului contribuie împreună la variațiile extreme de temperatură. Orașul are aproape 1,8 milioane de locuitori, adică aproximativ jumătate din populația țării. Mongolia este țara cu cea mai mică densitate a populației din lume, însă o parte foarte mare a locuitorilor săi s-a concentrat tocmai aici, într-un oraș cu o climă deosebit de aspră.

Iarna, temperaturile scad frecvent sub -30 de grade, iar valorile sub -40 de grade pot apărea în episoadele de frig extrem. În funcție de zonă și de tipul solului, pământul poate îngheța până la adâncimi apropiate de patru metri. Vara apare aproape opusul: maximele pot depăși 30 de grade și, în cazuri extreme, se pot apropia de 40, iar diferențele dintre temperaturile de zi și de noapte pot fi la rândul lor considerabile. Extremele sunt spectaculoase, dar și valorile medii arată cât de mare este diferența dintre anotimpuri. În ianuarie, cea mai rece lună, minima zilnică medie este de -26,1 grade, iar maxima de -15,5 grade. În iulie, cea mai caldă lună, valorile medii ajung la 12,7 grade noaptea și 24,6 grade ziua.

FRIGUL NU ESTE SINGURA PROBLEMĂ

Iernile severe aduc și o altă dificultate: poluarea aerului. În lunile reci, Ulaanbaatar se confruntă adesea cu un smog foarte dens, alimentat în mare parte de arderea cărbunelui în cartierele periferice de ger. Problema este amplificată de modul în care sunt încălzite multe dintre aceste locuințe. Numeroase gospodării nu sunt racordate la sistemul centralizat și folosesc sobe proprii, iar izolarea modestă a unor locuințe crește necesarul de combustibil în timpul iernilor extrem de reci. Potrivit PNUD, peste 60% din poluarea aerului din Ulaanbaatar pe timpul iernii provine din arderea cărbunelui în gospodăriile din cartierele de ger. Geografia orașului agravează situația. Munții din jur și condițiile atmosferice de iarnă împiedică dispersarea fumului, care rămâne prins în vale. Centralele electrice, traficul și praful ridicat de pe străzi contribuie la rândul lor, astfel că în perioadele foarte reci calitatea aerului se poate deteriora puternic.

O CAPITALĂ CU MULTE FEȚE

Dincolo de climă și de problemele aduse de iarnă, Ulaanbaatar are o istorie neobișnuită. Orașul a apărut în 1639 ca centru budist itinerant, cunoscut ulterior sub numele de Urga. După mai multe mutări, a devenit o așezare permanentă, iar în 1924 a primit numele actual, care înseamnă „Eroul Roșu”. Astăzi, trecutul și prezentul se suprapun vizibil. Templele budiste, clădirile din perioada sovietică, centrele comerciale moderne și cartierele tradiționale de ger, unde se găsesc atât iurte mongole, cât și locuințe permanente, coexistă în același peisaj urban. Piața Sükhbaatar este principalul spațiu public al capitalei, dominat de Palatul Guvernului și de monumentul dedicat lui Ginghis Han.

 În apropiere se află și Muzeul Național Ginghis Han, deschis în actuala sa formă în 2022. Figura conducătorului mongol apare și în alte locuri: aeroportul internațional îi poartă numele, chipul său se vede pe mai multe bancnote, iar la aproximativ 54 de kilometri de capitală se află cea mai mare statuie ecvestră din lume, reprezentându-l tot pe el. Pentru cei interesați de cultura religioasă, una dintre principalele opriri este mănăstirea Gandantegchinlen, unde se află o statuie aurită de 26,5 metri a bodhisattvei Avalokiteshvara. În partea sudică a orașului, monumentul Zaisan oferă o panoramă largă asupra capitalei și a contrastului dintre cartierele sale. Istoria mai recentă poate fi descoperită și la Palatul de Iarnă al lui Bogd Khan, unde sunt păstrate fosta reședință și obiecte personale ale ultimului conducător teocratic al Mongoliei.

POARTĂ SPRE STEPA MONGOLĂ

După lunile lungi și aspre de iarnă, perioada dintre mai și septembrie oferă condiții mai blânde pentru vizitarea orașului. Un moment aparte este luna iulie, când are loc Naadam, celebra sărbătoare națională a Mongoliei, centrată pe curse de cai, lupte și tir cu arcul. Din 2010, festivalul face parte din patrimoniul cultural imaterial UNESCO. Ulaanbaatar este totodată un bun punct de plecare pentru descoperirea Mongoliei rurale. La doar câteva ore de oraș, peisajul urban lasă loc întinderilor vaste de stepă, taberelor de iurte și păstorilor care își conduc turmele. Viața nomadă rămâne o parte importantă a culturii mongole, iar o astfel de excursie arată o față complet diferită de cea a capitalei moderne.