Cobra regală – unul dintre cei mai periculoși și inteligenți șerpi din lume

Deși puțini oameni ar considera șarpele o vietate inteligentă, cobra regală demonstrează capacități cognitive neașteptate. Acest lucru devine evident din modul în care își planifică vânătoarea: nu se bazează doar pe instinct, ci analizează activ situația pentru a adopta cea mai eficientă strategie de capturare a prăzii. În timp ce majoritatea șerpilor reacționează doar la stimuli, cobra regală acționează cu precizie și intenție. Veninul său puternic îi permite să doboare prada dintr-o singură mușcătură, eliminând nevoia unei urmăriri.

Dieta sa este de asemenea neobișnuită. Cobra regală consumă aproape exclusiv alți șerpi și șopârle – inclusiv pitoni. Există relatări potrivit cărora un exemplar ar fi mâncat un piton de 10 metri lungime, ceea ce subliniază calitățile sale impresionante de pradător. Un alt aspect fascinant este capacitatea de a recunoaște indivizi familiari, precum îngrijitori sau chiar „prieteni”. Cobra regală detectează mirosurile atât cu nările, cât și cu ajutorul limbii bifurcate, pe care o folosește pentru a transmite molecule olfactive către organul vomeronazal (organul lui Jacobson), situat în palat. Dacă recunoaște o amprentă olfactivă, știe cum să reacționeze în consecință.

Din punct de vedere defensiv, cobra regală manifestă comportamente unice. Spre deosebire de majoritatea șerpilor, care își abandonează ouăle, femela de cobră regală își construiește un cuib pentru a le proteja. Acesta conține în jur de 20 – 40 de ouă, iar mama le apără chiar și cu prețul vieții. În plus, masculul participă activ la apărarea cuibului, patrulând constant în jurul acestuia – un comportament neașteptat la reptile.

Cercetările efectuate asupra acestor șerpi au arătat că sunt capabili să recunoască intențiile binevoitoare ale oamenilor. În anii 1950, un om de știință a observat că exemplarele îngrijite de el deveneau cooperante după ce înțeleseseră că intervențiile (cum ar fi îndepărtarea genelor în exces) le aduceau beneficii. Inițial reticente, ulterior se poziționau voluntar pentru a facilita procedura – un comportament, de asemenea, neobișnuit la reptile.