Satul francez fără locuitori de peste un secol, dar care are încă primar

Unele sate mici au devenit cunoscute prin peisaje sau prin legături culturale. Fleury-devant-Douaumont a intrat însă în atenție tocmai pentru că, de mai bine de un secol, nu mai are niciun locuitor. Aflat în departamentul Meuse, nu departe de frontiera cu Belgia și aproape de Verdun, locul nu mai are piață centrală, școală și nici case. Poziția fostelor străzi este indicată de panouri, iar bornele arată unde se aflau odinioară locuințele, magazinele și clădirile publice. Cu toate acestea, din punct de vedere administrativ, vorbim încă despre o comună, deoarece are primar numit de prefect, comisie municipală și buget propriu.

Înainte de Primul Război Mondial, Fleury-devant-Douaumont era o localitate rurală obișnuită. În 1913 trăiau aici 422 de oameni, care se ocupau mai ales cu cultivarea cerealelor și cu munca în lemn. Totul s-a schimbat în februarie 1916, când, pe 21 februarie, a început ofensiva germană asupra Verdunului, iar autoritățile militare franceze au ordonat evacuarea populației. Oamenii au fost trimiși spre Bras-sur-Meuse și Verdun, mulți crezând că se vor întoarce după doar câteva săptămâni. Destinul satului a devenit fără scăpare odată cu evoluția frontului. După căderea fortului Douaumont, la 25 februarie 1916, Fleury-devant-Douaumont s-a trezit chiar în centrul confruntărilor. Poziția sa strategică l-a transformat într-un punct esențial pentru ambele tabere. Fiind situat între mai multe forturi importante, controlul zonei însemna, pentru armata germană, apropierea de Verdun, iar pentru francezi, împiedicarea încercuirii orașului.

În numai câteva luni, satul a fost cucerit și recucerit de șaisprezece ori. Casele au devenit mai întâi ruine, apoi mormane de moloz, iar în final locul s-a transformat într-o întindere aproape de nerecunoscut. După război, Fleury-devant-Douaumont a fost inclus în zona roșie și pe lista localităților considerate „moarte pentru Franța”. Decizia era și una practică, deoarece în sol au rămas cantități mari de muniție neexplodată și alte materiale periculoase. Din acest motiv, terenul a fost declarat impropriu pentru locuire și agricultură. În apropierea osuarului de la Douaumont, o operațiune de deminare desfășurată în iarna 2005–2006 a scos la iveală, pe doar câteva zeci de metri pătrați, aproximativ 219 proiectile, bombe, obuze de artilerie și grenade de mână. Pământul fostului câmp de luptă ar putea ascunde și astăzi rămășițele a mii de soldați neidentificați.

Fleury-devant-Douaumont nu este singurul caz de acest fel din Franța. În departamentul Meuse, nouă sate au avut o soartă asemănătoare în timpul bătăliei de la Verdun și nu au fost șterse din memoria administrativă a Franței. Hotărârea a avut o puternică semnificație simbolică: dacă aceste localități ar fi fost desființate oficial, ar fi dispărut și din memoria colectivă. După război, satul nu a mai fost reconstruit. Zona a fost împădurită, atât din cauza solului periculos, cât și pentru a păstra memoria locului. Fostul sat poate fi totuși vizitat: pe locul bisericii, foștii locuitori au ridicat în 1934 o capelă, iar pe amplasamentul vechii gări s-a deschis, în 1967, Muzeul Memorial de la Verdun. Astăzi, vizitatorii parcurg urmele străzilor dispărute printre copaci, panouri și borne care marchează locul unei așezări șterse de pe hartă de război.