2026-10-26
Turiștii pot coborî într-una dintre cele mai periculoase mine din lume
În Bolivia, turiștii pot coborî în galeriile înguste ale unei mine exploatate încă din secolul al XVI-lea, unde, la câțiva metri distanță, minerii continuă să lucreze, să împingă vagonete și să folosească explozibili. Cei care intră în mină primesc cască, lanternă frontală și echipament de protecție, dar nici acestea nu pot elimina riscurile. Cerro Rico a adus bogății uriașe timp de secole, însă astăzi este atât de perforat încât unele porțiuni s-au prăbușit.
Povestea începe în 1545, când pe versantul Cerro Rico a fost descoperit un mare zăcământ de argint. Potosí, orașul de la poalele muntelui, a devenit în scurt timp unul dintre cele mai importante centre miniere ale Imperiului Spaniol. În jurul anului 1600 trăiau aici aproximativ 160.000 de oameni, iar argintul extras era una dintre marile surse de venit ale imperiului. Cantitățile trimise spre Europa au influențat inclusiv economia mondială. Prețul uman a fost însă enorm: prin sistemul de muncă forțată mita, autoritățile coloniale au trimis mii de indigeni să muncească în subteran. Exploatarea a continuat de-a lungul secolelor, iar interiorul Cerro Rico a ajuns străbătut de o rețea densă de tuneluri.
MINERITUL CONTINUĂ ȘI ASTĂZI
Deși cele mai bogate filoane de argint au fost în mare parte epuizate, din Cerro Rico se extrag și astăzi argint, zinc, plumb și alte metale. Numeroși muncitori fac parte din cooperative miniere, iar la Potosí mii de familii depind în continuare de munte. Condițiile sunt extreme. Praful fin afectează permanent plămânii minerilor, iar riscul prăbușirilor și al accidentelor rămâne ridicat. Pentru extinderea galeriilor se folosesc explozibili, iar minereul este transportat prin tuneluri în vagonete împinse de muncitori.
După secole de exploatare, structura muntelui a slăbit atât de mult încât porțiuni ale vârfului și ale versanților s-au surpat. Autoritățile încearcă de ani buni să limiteze activitatea în zonele cele mai instabile, iar exploatarea deasupra cotei de 4.400 de metri este vizată de măsuri de închidere și relocare a minerilor. Vârful Cerro Rico se ridică la aproximativ 4.824 de metri. Totuși, turiștii continuă să intre în mină.
CU CASCĂ, PRINTRE MINERII AFLAȚI LA LUCRU
La Cerro Rico sunt organizate tururi ghidate în mine aflate încă în exploatare. Vizitatorii primesc cască, lanternă, cizme și îmbrăcăminte de protecție, apoi intră în aceleași galerii în care minerii lucrează. Nu este vorba despre o mină amenajată pentru turism. În interior pot trece vagonete, se aud explozii, aerul este încărcat de praf, iar unele tuneluri sunt atât de înguste încât pot fi traversate doar aplecat sau chiar în patru labe. Vizita este îngreunată și de altitudine. Intrările în multe dintre mine se află în jurul cotei de 4.400 de metri, unde aerul rarefiat poate accentua efortul fizic.
La acestea se adaugă căldura din galerii, praful, gazele și riscul de surpare. Starea muntelui s-a degradat atât de mult încât autoritățile și organizațiile internaționale urmăresc de ani buni stabilizarea sa și reducerea exploatării în zonele cele mai vulnerabile. Potosí și Cerro Rico fac parte din patrimoniul mondial UNESCO din 1987. În 2014, situl a fost inclus pe Lista patrimoniului mondial în pericol din cauza degradării muntelui și a riscurilor provocate de exploatarea continuă. În 2026, Potosí se află în continuare pe această listă.
Urmărește canalele noastre de socializare pentru a nu pierde conținutul nostru actualizat constant: ne găsești pe TikTok , Instagram , YouTube și Facebook ca Drive Magazine Romania!
