Un oraș din Anzi dispare bucată cu bucată într-un crater uriaș

Cerro de Pasco, situat în centrul Peruului, este unul dintre orașele aflate la cele mai mari altitudini din lume. La aproximativ 4.330 de metri deasupra nivelului mării, zeci de mii de oameni trăiesc într-un peisaj montan dominat de clădiri, instalații industriale și un crater uriaș, săpat chiar în mijlocul localității. Privit de sus, craterul seamănă cu un amfiteatru gigantic, format din terase concentrice care coboară spre adâncurile pământului. Este mina Raúl Rojas, o exploatare minieră în carieră deschisă care a schimbat definitiv aspectul orașului. Istoria mineritului în regiune este mult mai veche decât orașul actual. Argintul era extras aici încă din perioada precolumbiană, iar în timpul dominației spaniole Cerro de Pasco a devenit unul dintre cele mai importante centre miniere ale Americii de Sud. Bogăția zăcămintelor a transformat localitatea într-un centru economic prosper. La începutul secolului XX, aici funcționau consulate străine, circulau tramvaie și existau clădiri elegante, ridicate din veniturile generate de exploatarea metalelor prețioase.

UN CRATER DE 2 KM ÎN MIJLOCUL LOCALITĂȚII

Timp de secole, minereurile au fost extrase din galerii subterane. Situația s-a schimbat radical în anii 1950, când exploatarea în carieră deschisă a devenit tot mai importantă pentru valorificarea zăcămintelor de plumb, zinc și argint. Problema era că o parte dintre cele mai bogate resurse se aflau chiar sub centrul orașului. Pe măsură ce mina se extindea, terenurile și clădirile din apropiere erau cumpărate sau evacuate, iar cartiere întregi dispăreau pentru a face loc excavărilor. Din vechiul centru istoric au rămas doar fragmente. La sfârșitul anilor 2000, exploatarea ajunsese la aproximativ 1,8 kilometri lungime, iar adâncimea sa depășea 300 de metri. Unele locuințe din apropiere se aflau la numai câțiva metri de marginea craterului. Extracția în cariera Raúl Rojas a fost suspendată în 2012, însă alte activități miniere și de prelucrare a minereurilor au continuat în zonă. Extinderea minei a provocat conflicte între compania minieră, autorități și locuitori. Unele familii au fost nevoite să se mute, în timp ce altele au rămas în cartierele situate lângă zonele industriale.

COPIII, PRINTRE CEI MAI AFECTAȚI DE POLUARE

În 2008, autoritățile peruane au adoptat o lege care declara de interes național adoptarea unor măsuri pentru dezvoltarea urbană durabilă și relocarea orașului Cerro de Pasco. Mutarea unei asemenea comunități, cu locuințe, școli, spitale și infrastructură, s-a dovedit însă mult mai complicată decât formularea unui asemenea obiectiv. Problema nu se limitează însă la terenurile dispărute. Activitatea minieră a lăsat în urmă cantități mari de deșeuri, iar contaminarea cu metale grele reprezintă una dintre cele mai grave provocări pentru comunitate. În apropierea locuințelor se află halde de steril și terenuri contaminate cu plumb, arsen și alte metale toxice. Praful ridicat de vânt și apa afectată de activitățile miniere reprezintă surse importante de îngrijorare pentru populație. Un studiu științific publicat în 2026 a comparat copii din zone expuse poluării miniere cu un grup de control. Cercetătorii au identificat în probele de păr ale copiilor expuși concentrații medii de plumb de șase ori mai mari, de arsen de trei ori mai mari și de cadmiu de două ori mai mari decât în cazul grupului de control. Cu toate acestea, activitatea minieră rămâne o componentă importantă a economiei locale. Pentru numeroase familii, renunțarea la industrie ar însemna și pierderea principalei surse de venit.

UN CONTRAST SPECTACULOS LA DOAR CÂTEVA ZECI DE KILOMETRI

La aproximativ 40 de kilometri sud de Cerro de Pasco, peisajul se schimbă radical. Aici se află Pădurea de Piatră de la Huayllay, una dintre cele mai neobișnuite formațiuni naturale din Peru, inclusă într-o arie protejată de mare altitudine. Sute de structuri stâncoase modelate de eroziune formează un relief aproape suprarealist, cu turnuri, coloane și siluete care amintesc de animale sau chipuri umane. Contrastul este puternic: la mică distanță de orașul transformat de minerit, natura a creat de-a lungul mileniilor un peisaj spectaculos, aproape neatins de intervenția industrială. Astăzi, Cerro de Pasco continuă să fie locuit, în timp ce autoritățile, companiile și comunitățile locale se confruntă cu problemele lăsate de peste un secol de exploatare industrială. Orașul oferă astfel un exemplu neobișnuit al prețului plătit pentru resursele ascunse sub pământ: o așezare care și-a construit prosperitatea pe minerit, dar care a pierdut treptat o parte din propriul teritoriu.