Vis ieftin sau aventură scumpă? A cumpărat o casă de un euro în Italia, iar renovarea nu a costat atât pe cât te-ai gândi

Esența inițiativei este că primăriile micilor orașe și sate italiene depopulate vând, la un preț simbolic de un euro, clădiri în mare parte dărăpănate și abandonate. În schimb, se așteaptă ca noii proprietari să readucă la viață localitatea: să renoveze casele, să cheltuiască bani acolo și astfel să susțină economia locală. Modelul s-a dovedit viabil în multe locuri, în special la Mussomeli: potrivit agenției imobiliare Immobiliare Siciliana, până acum aproximativ 150 de case și-au găsit un nou proprietar. Una dintre acestea a ajuns în proprietatea lui George Laing, care și-a povestit experiența pentru Sky News. A descoperit programul în 2022. Până atunci trăia la Londra de la o lună la alta, fără economii și fără vreo șansă reală de a strânge un avans serios pentru a cumpăra o locuință. În timpul pandemiei și-a pierdut locul de muncă, relația de cuplu s-a destrămat, iar în cele din urmă a decis să riște totul și să pornească în aventura unei case de un euro.

Spune că și-a cheltuit ultimul salariu pe un bilet de avion spre Sicilia, apoi a cumpărat una dintre primele case de un euro care i-au ieșit în cale. Practic, și-a petrecut ultimii doi ani ocupându-se de renovarea acesteia. Nu avea nicio pregătire profesională în domeniu, așa că a învățat exact de acolo de unde învață astăzi mulți amatori de bricolaj: din videoclipuri de pe YouTube. La început a înaintat încet, dar cu timpul a reușit să astupe o gaură în acoperiș, să repare crăpăturile din pereți și să curețe mobilierul, vechiturile și gunoiul adunate în casă în ultimii 150 de ani. Când ajunsese cam la jumătatea lucrărilor, scosese deja din clădire trei camioane de moloz. Cea mai grea parte este însă încă înaintea lui: Laing trebuie să refacă instalația electrică și sistemul de canalizare, să monteze uși noi, să se ocupe de placări și de renovarea completă a bucătăriei și a băii. Despre tot acest proces relatează în mod regulat pe rețelele sale de socializare, unde este urmărit deja de peste 177.000 de oameni, curioși să vadă cum se transformă, pas cu pas, vechea casă aproape prăbușită.

Prețul de un euro este, desigur, doar începutul poveștii. Costurile de renovare sunt mult mai ridicate, iar un alt aspect esențial este dacă proprietarul reușește sau nu să respecte termenul prevăzut în contractul semnat cu primăria. Multe localități – printre care și Mussomeli – prevăd sancțiuni în cazul în care lucrările nu se termină la timp. Aici amenda este de 5.000 de euro dacă proprietarul nu își îndeplinește obligațiile asumate. Laing a ținut cont de acest lucru din start. Estimează că renovarea completă îl va costa în jur de 10.000 de lire sterline, iar până acum a cheltuit doar 1.000 de lire pe munca fizică propriu-zisă. La toate acestea se adaugă însă taxa de transfer al proprietății, de 2.700 de euro, comisionul de 500 de euro al agenției imobiliare, 200 de euro pentru certificatul de performanță energetică, precum și încă 1.000 de euro pentru racordarea la rețeaua de apă și de energie electrică. În total, a ajuns în prezent la aproximativ 5.000 de lire sterline cheltuite.

A încercat să țină costurile cât mai jos posibil. S-a mutat în casă imediat ce a putut, deși la început situația era departe de a fi confortabilă: praf, frig, pereți neterminați și soluții provizorii peste tot. Pe măsură ce înainta cu renovarea, condițiile de trai se îmbunătățeau încet, dar constant. Între timp, i s-a schimbat complet și viața. Astăzi trăiește în principal din vânzarea obiectelor vechi găsite în casele abandonate, din organizarea de târguri și piețe de vechituri, precum și din conținutul pe care îl realizează despre experiența renovării. În plus, a început să colaboreze și cu agenți imobiliari locali: atunci când, la golirea unei case vechi, apare un obiect deosebit, de multe ori el este anunțat primul.

Din experiența lui, programul caselor de un euro reprezintă o opțiune cu adevărat ieftină doar pentru cei care sunt dispuși să facă aproape totul cu mâna lor și să se ocupe singuri și de procurarea materialelor. Consideră că, dacă ar fi chemat meșteri pentru cea mai mare parte a lucrărilor, acum ar fi ajuns deja la cel puțin dublul sumei actuale. Mulți, în opinia lui, subestimează munca enormă pe care o presupune punerea la punct a unei case dărăpănate și nu se gândesc nici la faptul că predarea cheii nu are loc de pe o zi pe alta. Din ceea ce a văzut el, semnarea contractelor și întreaga birocrație pot dura de la două săptămâni până la chiar nouă luni, pentru că autoritățile trebuie să găsească și să ajungă la un acord cu toți descendenții care ar avea dreptul să moștenească imobilul.