Mica insulă germană unde localnicii se deplasează cu propriile mini-trenuri

De-a lungul coastei nordice a Germaniei, bancurile de nisip și întinderile mlăștinoase din jurul insulelor Hallig se întind pe sute de kilometri și funcționează ca un dig natural, domolind valurile care se apropie de continent. Aria, inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, are un rol important în apărarea împotriva inundațiilor, pentru că atenuează energia mării înainte ca aceasta să ajungă la țărm.

Într-un asemenea mediu dificil, Lorenbahn s-a impus ca soluție practică: leagă minuscula insulă Nordstrandischmoor de uscat și este folosită mai ales la transportul de mărfuri ori animale. În același timp, locuitorii de acolo, aproximativ 20 de persoane, se bazează pe această cale pentru deplasările lor.

Istoria micii linii începe la începutul secolului al XX-lea. În anii 1930, odată cu accelerarea lucrărilor de apărare maritimă, inginerii aveau nevoie să mute cantități mari de piatră către zonele care ajungeau sub apă. Drumul clasic se bloca la maree, iar navele nu puteau fi folosite din cauza apei prea mici; în schimb, șinele rămâneau utilizabile chiar și atunci când traficul auto devenea imposibil. În multe situații, trenul a rămas singura opțiune.

Chiar dacă insulele pot fi inundate de 50–60 de ori pe an, localnicii nu se rup de lume: folosesc mini-trenuri proprii, cu care ajung la legătura spre continent. Pentru a conduce aceste vehicule, condiția este împlinirea vârstei de 15 ani și deținerea unui permis de moped. Vehiculele sunt adesea construite chiar de proprietari, însă costurile sunt ridicate și depășesc, de obicei, 15.000 de euro. Dintre insule, doar cinci sunt locuite, iar casele sunt ridicate pe movile artificiale, ceea ce le permite să reziste inclusiv la viituri care durează ore întregi.

Restul suprafeței aparține Parcului Național Schleswig-Holsteinisches Wattenmeer. Pe cea mai mică insulă funcționează și o stație de observare a păsărilor. Veniturile principale vin din creșterea bovinelor și din turism, iar asta face cu atât mai importantă păstrarea liniei ferate. În zonă se organizează frecvent și drumeții pe jos către țărmuri, foarte căutate de cei pasionați de natură.